Thursday, May 31, 2007

Aberatii nocturne

Am incheiat noaptea trecuta analizand o broscuta. Eram distrata, mai ales dupa ce ma chefuisem cu fetele pana mai tarziu. Stiam ca nu e bine sa bem mai mult de o bere, mai ales cand suntem la gramada. Dupa rasetele zgomoase, am dat-o fiecare in sentimentalisme, si am incheiat cu mai multe sau mai putine lacrimi. De ce atunci cand esti all dizzy, ajungi la concluzia ca "toti e baietii `e` porci si niciunul nu merita"? Nici nu vreau sa aflu raspunsul, de fapt. Prea simplu.
Revenind la broscuta mea, era mica si foarte probabil raioasa. Broastele topaind in trotuar dupa ploaie sunt un lucru normal, le stiu de cand eram mica, doar ca de data asta i-am dat mai multa atentie decat de obicei. Merita sau nu, m-am amuzat pe seama ei. Era foarte funny, cu ochii aia mari.

La scoala a fost plictiseala. Nu am intrat decat la primele doua ore, apoi s-a lasat cu un chiul in masa. Am stat in curtea liceului, lungiti pe iarba, tigarile la purtator si nostalgia sfarsitului in gand. Am facut misto unii de alti, mai ales ca jumatate din partea masculina a clasei (adica 2 baieti), era mahmura. Just great, mai ales ca maine trebuie sa ne sustinem atestatele.
A fost innorat toata ziua, chiar a plouat. Am dormit cateva ore dupa ce am ajuns acasa, dar ma simt inca obosita. Sunt inca socata gandindu-ma la o intamplare de azi. Intamplare care a trezit in mine un instinct necunoscut mie, pana acum, cel ucigas.
Da, as ucide cu sange rece unele persoane. Prima victima as fi vrut sa fie soferul Bmv`ului argintiu, care a vazut un pui de catelus pe drum (era un drum ferit, nu sosea), si pe langa care putea trece fara problema. Dar nu, canalia a preferat sa se indrepte in directia animalutului, si chiar sa accelereze, apropiindu-se de el. Ce a urmat? Una bucata catelus strivit (in mod dubios nu a murit pe loc, desi a fost lovit din plin), o catea disperata care urla langa puiul ei, eu incremenita cu Happy in brate. Am inceput sa plang instantaneu, mai ales ca aveam de gand sa ma duc la catelus, sa ma joc cu el si cu restul, fiind mai multi. Le dau zilnic mancare si apa.
De la faza asta, am fost data peste cap toata ziua. Stiu ca poate nu ar trebui sa ma afecteze toate porcarioarele de genul asta, si sa pun atat la suflet, dar asta sunt eu. Stiu ca pretutindeni sunt tragedii si mai mari, si ca asta nu e decat un fleac pentru unii, dar nu-mi pasa. Rest in peace, lil`puppy! :(
...

No comments: