Monday, December 31, 2007

La multi ani, 2008 !!!

La multi ani! Sa ne aduca noul an tot ce ne dorim! ( iubire, fericire si sanatate ).
Petrecere frumoasa !!!


:D

Thursday, December 27, 2007

Juma` de an :)


Cu bune, cu rele...au trecut 6 luni.
Thanks for bein` my sweetie. :X

Tuesday, December 25, 2007

Craciun fericit!!!



Am avut o saptamana plina, dar frumoasa.
Aseara am incheiat-o spectaculos, in Suburbia, la lansarea noului album Mecena. A fost frumos de la inceput pana la sfarsit. ( inceputul fiind o masa rapida la Kfc, inainte de concert, iar incheierea un somn friguros intr-un pat de camin ). Dar concertul a meritat!

O saptamana frumoasa sper ca va anticipa un Craciun frumos. Care a si inceput, de altfel, data fiind ora. Si anul acesta Mosul a fost generos ( nu degeaba am crezut in el atatia ani ). Am sa petrec sarbatoarea, cum se cuvine, alaturi de familie si de iubitul meu. Poate intre timp o sa se stabileasca si ce urmeaza sa fac de Revelion, pentru ca nu am nici cea mai vaga idee.

Va urez tuturor un Craciun calduros, alaturi de cei dragi! Obisnuitele urale sa vi se implineasca, asa cum meritati! Va pupa Duda.

:*

Saturday, December 15, 2007

Time starts to pass.

love this song...

Hai sa facem muschi!

Astazi am fost la sala, dupa o pauza de ceeeeva timp :D Am tras chiulul intre timp, ca deh..e mult mai placut sa legeni din sosoni in timp ce molfai ciocolata in fata tv-ului, decat sa asuzi pe un aparat menit sa iti modeleze fiecare muschiulet...
Si prost am facut ca m-am dus. Am avut o energie matinala debordanta, de aceea m-am infipt ( nu stiu daca asta ar fi cel mai potrivit cuvant ) in toate aparatele si m-am epuizat. Dar de abia acum resimt efectele nebuniei mele. Ma doare fiecare muschiulet in curs de modelare.. de abia pot sa merg, pasesc ca o pisica pe nisip incins.. ( asta ca sa nu invoc ideea unei ratze cracanate ).

Am ramas socata de un tip. Tipul cocalarului gelat, mandru de muschii lui umflati de steroizi. Credeam ca intamplari de genul au loc numai in filme, parodii sau alte alea..dar nu fratilor, azi am avut stupoarea ( ca doar nu onoarea ) de a intalni pe Mister Penibil, in toata splendoarea lui.
Tocmai ridicam cu sarg niste greutati cu scopul de a-mi intari popoul, cand vad ca in fata oglinzii mari din fata mea, se posteaza El [ tunete, fulgere, uau! ] ... Nu tinea cont de nimeni din jurul lui, era doar el si oglinda...fascinat de propria imagine ( speram initial sa fie doar un pui de narcisist ), a inceput sa isi aranjeze parul, care era dupa cum am spus, gelat. Ce mai conta ca omu` se ducea la sala, si ca era tot riscul ca gelul sa faca un frumos amestec cu transpiratia..
Anyway, dupa pauza de pieptanare, omul s-a apucat sa ridice greutati imaginare...se incrunta in fata oglinzii, isi incorda muschii in aer, imaginandu-si ca salta greutati spectaculoase si gemea mai tare ca oricare alt mascul din sala... Si ca si cum scena nu ar fi fost de ajuns, dupa mini show-ul de 3 minute, el isi zambea galant in oglinda, mandru de imaginatia lui. Isi zambea, se intorcea pe toata partile, isi masura din priviri fundul, bratele... mai lipsea sa isi pupe muschii, ca dispaream dracului de tot din peisaj, ma duceam in lumea mare ( sa-mi cumpar o lamaie, ca sa-mi taie greata ;)) )

Apropo de disparut, o sa imi tarasc izmenele pana in pat si o sa ma culc.
Noapte buna !

Monday, December 10, 2007

Hee hee ;))

E luni si am dat de net. Asta pentru ca am ajuns in vizita la o fosta colega de liceu si prietena, Alex. E frumos la ea nu doar pentru ca are net si mancare buna, ci si pentru ca are una bucata pui de catel mic, Puki. :D
Azi noapte am stat sa scriu un eseu pana tarziu. A fost foarte aiurea, in primul rand pentru ca trebuia redactat in limba romana, iar eu m-am obisnuit cu eseuri in franceza. Numai in franceza : Dar si pentru ca trebuia sa fie un fel de incursiune in propria persoana, si sa te prezinti pe tine in raporturile tale cu ceilalti.
Am inceput cu banalitatile tipice: sociabila, prietenoasa...desi dupa ce l-am terminat, modul in care era scris m-a enervat. Parea o reclama ieftina a unei fetite cuminte si pacifiste: I luv love, I luv pink, and I really luv people. Yay! Oare chiar asa sunt?
Pai..imi cam place sa iubesc, imi place si rozul, si mai ales sa fiu inconjurata de oamenii pe care iubesc sa ii iubesc..dar uneori e asa greu sa recunosti asta ...

Anyway, Alex e intrigata ca de abia acum a descoperit ca am blog, iar Greta rade de mine : " Dooda scrie un roman! ". Nu, dooda nu scrie un roman ( s-a lasat de sportul asta de prin primara, cand a avut cateva tentative esuate ), ci scrie un post pe blogul ei " atotsecretos ". :))

Hai sanatate, ma duc la o barfa cu fetele! Ne vorbim sambata! :D
P.S: :X Puki!!!! Biiiiiiig puuuuuppy love pentru burtosul pitic!!!

Sunday, December 09, 2007

DouaPuncteIcs



Pentru ca nu mai pusesem demult poze cu animalute, va prezint doua chestii mici si diabetice. :X

Diverse....

Ajunul zilei de 6 decembrie, moment in care Mos Nicolae ( sau mos Gerila al anilor apusi ) ar fi trebuit sa isi faca aparitia. Pe seara, am dat o raita prin magazine cu Greta. Meritam de altfel, dupa o zi lunga si obositoare. Ne-am dat seama ca mosu` nu prea o sa vina la noi in seara aia.
Mi s-a facut subit dor de casa, as fi vrut sa fiu langa ai mei, si sa dau ture neincetate pentru a vedea daca mi s-au umplut ghetele cu dulciuri. Am inceput sa depan amintiri cu Greta, mai ales cand vedeam la toate standurile din Cora imbulzeala, dulciuri si jucarii...pe ici colo mai era si cate un bebe ratacit, cu ochii mari la minunatiile din fata lui...

La un moment dat, Greta m-a intrebat daca imi aduc aminte cum miroase Mos Craciun. O intrebare prosteasca pentru unii, dar deosebita pentru noi, alea mici proaste si emotive. Da, bineinteles ca imi amintesc. Imi amintesc mirosul lui de ciocolata imbinat cu portocala si brad. Imi amintesc jocul luminilor din brad reflectate pe ambalajele de dulciuri. Simt si acum inima in gat, si emotia pe care o simteam cand vedeam ca " AAAAA VEEEEENIIIIIT MOOOOOSUUUUL !!! "
La constatarea mea, trebuia ca tot familionu` sa vina langa mine, sa ma ajute sa despachetez si sa impartaseasca din bucuria mea. Altfel, nu se putea. Adormeam apoi fericita si impacata, la gandul ca a doua zi era un moment propice pentru a devora toate bomboanele din brad.

Ne-am adus aminte de senzatiile astea, ca si cum ar fi fost incuiate, undeva demult, in amintirea noastra. Am oftat apoi la gandul ca suntem departe de casa, si ne-am cumparat dulciuri. Dulciuri pe care le-am bagat in ghete si ne-am bucurat de ele. :)

Pe 6 decembrie insa a venit si Mosul meu. Atunci am vazut bradul de la Unirii, de care initial nu am fost chiar incantata. Pe urma m-am lasat furata de jocul de lumini. Si de stelutele alea albastre. Si de mancarea de la Kfc. Si de tachinarile lui menite sa ma faca geloasa. Si de cadoul primit, si de noaptea petrecuta langa el.

Astept vacanta. Si mi-e dor de Mosul meu.