Tuesday, April 29, 2008

The painted veil.



Filmul meu de dragoste/drama preferat era " The Notebook ". Sunt destul de pretentioasa in ceea ce priveste peliculele pe care le urmaresc, asa ca aleg cu grija ce am de vazut. De regula prefer comediile, dar si siroposeniile merg uneori, mai ales ca ma sensibilizeaza teribil.

Deocamdata numarul 1 in preferintele mele este si cred ca va ramane mult timp " The painted veil ". L-am vazut de doua ori astazi. Prima oara cu fetele mele, de dimineata ( tineam mortis sa il vad pentru ca citisem si romanul ), si a doua oara acum, pe seara, cu baiatul meu. ( a trebuit sa-mi faca moftul, of course ).

Anyway, filmul e admirabil si merita toate laudele. De la actori, la subiect, peisaje, si deznodamant. Sa mai precizez ca am plans de doua ori la fel de mult? De prisos.

" Sometimes the greatest journey is the distance between two people. "

Saturday, April 26, 2008

Paste fericit!


Si pentru ca euforia sarbatorii ma va tine cu siguranta departe de pc, va urez de pe acum tuturor sa fiti fericiti, iubiti, si impacati! Sarbatori fericite !

Friday, April 25, 2008

Bobby. Wuvable Bobby.


I has a parrot.

D`ale bisericii.

Relatia mea cu biserica n-a fost niciodata iesita din comun. De cand eram mica, mamaia m-a invatat sa ma rog in fiecare seara, sa ma duc la biserica de sarbatorile mari, etc. Am crezut in Dumnezeu la modul ideal, dar cu timpul am inceput sa realizez, sa compar, sa imi dau seama ca nu e totul asa cum scrie in carti.

Am discutat cu multi atei si de multe ori ne-am comparat punctele de vedere, ne-am influentat reciproc. Si am ajuns la eu, cea de azi. Cred in Dumnezeu, intr-o forta superioara, dar nu mai cred in biserica, si mai ales in preoti, ca intermediari ai relatiei mele cu Divinitatea.

Asa ca mi-am pastrat obiceiul de a ma ma ruga in fiecare seara, de a spune un " Doamne ajuta! " inainte de un examen sau o etapa importanta, de a ma inchina cand trec pe langa vreun lacas sfant, de a multumi atunci cand ma simt implinita.

Pentru ca nu ma mai dusesem demult la biserica ( de la un eveniment nefast, mai exact ), am zis sa tin si eu postul Pastelui, sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Asa ca de dimineata m-am dus cu Greta la catedrala mare din orasul nostru mic, sa ne spovedim, pentru a ne putea impartasi. Avand in vedere ca era prima mea spovedanie propriu-zisa ( m-am ferit de chestii de genul, tocmai pentru ca nu cred atat de mult in ele ), aveam oarecare ganduri negre si emotii.

Preotul era relativ tanar, la vreo 30 ani. M-am bagat sub sutana, cum am vazut ca au facut babutele din jurul meu, si am plecat capul. Preotul: " Dar uita-te in ochii mei, nu te mai uita in pamant, ca nu esti una din babele alea ! ". Apoi mi-a zis sa vorbesc mai tare, mai exact pentru ca " nu aud deloc ce vorbeste lumea, ca m-au zapacit astia dracu` cu muzica lor ! " ( in biserica rasunau melodii bisericesti, " Doamne miluieste" si chestii de genul, de pe un cd ) .

Cand l-am auzit spunand astea, am simtit harul pogorat din el, si m-am cait ca m-am gandit ca as putea sa ii incredintez unui om ca el , pacatele mele. Dar am zis sa merg mai departe, daca tot am inceput. M-a intrebat daca sunt studenta, i-am raspuns ca da, motiv pentru care s-a aratat incantat: " Foarte tare! Si eu sunt student anul II la Contabilitate. E cam greu dar ma descurc. Chiar zilele astea am examen. " Vazandu-mi privirea dezorientata, a continuat : " Da` tu zi acolo ! ".

S-a aratat dezamagit ca nu am pacate atat de insemnate incat sa se amuze. Adica picanterii gen. Totusi mi-a zis ca nu ma lasa sa ma impartasesc. De ce? Ca trebuia sa ma pastrez pentru nunta. Adica na... pana nu ma marit nu am voie sa ma impartasesc. Sau tre` sa propovaduiesc abstinenta cel putin un an.

M-a busit rasul. Asta chiar n-o mai auzisem niciodata. Adica eu cunosc persoane care frecventeaza bulevardul si s-au impartasit fara probleme. Iar eu pentru ca am o relatie serioasa, sunt o pacatoasa. Evident nici Greta nu s-a impartasit. Si nici restul tinerilor. Doar babe si copiii treceau de pragul asta.

Am mers ulterior la alta biserica, pentru ca trebuia sa imi satisfac curiozitatea asta. Mi s-a spus ca e ala nebun, ca nu are nicio treaba, ca nu mai suntem pe vremea bunicii, si ca daca vii deschis in fata Domnului, esti oricand bine primit si iertat.

Dar nu m-am mai impartasit. Mi-am dat seama ca si taina asta minunata a bisericii si-a pierdut din valoare. Pentru toti, dar mai ales pentru mine. Asa ca o sa merg mai departe pe principiile mele. Mai rarutz, ca-i mai dragutz.

Thursday, April 24, 2008

Pt Gretutz.






Du und Ich!

Wir kennen uns jetzt schon seit fast 5 Jahren,
als wir noch Kinder waren.
Ich mag dich soo sehr, ohne dich wäre mein Leben völig leer.
Ich möchte dich niemals verlieren,
ein Leben ohne dich nicht reskieren.
Des würde ich nicht überleben,
denn du bist der Sinn in meinem Leben!
Ich würde alles für dich geben.
Es gibt keinen Menschen auf der Welt,
der mir so gefällt wie du,wenn du lachst,
mich anschaust oder garnichts machst.
Ich hab dich lieb für alle Zeit,
man nennt das auch ne Ewigkeit!
Und immer wieder freut es mich das wir uns fanden
Du und Ich!

Ich liebe dich meine Süße und egal was passiert du bist und bleibst meine beste Freundin..!! :X



* Nom nom *


Sweet. Sweet dreams!

Fiaaaare, fiaaaare !!!

Strigarea care ma desteapta pe mine in fiecare dimineata! Cand e somnul mai dulce, adica mai pe la 7:00 ( atunci cand nu am cursuri dimineata ), glasul ademenitor al unei tanti gipsy imi gadila auzul. O admir pentru plamanii sanatosi pe care ii are, pentru ca nu e atat de usor sa zbieri zilnic cu toata puterea, iar sunetul sa se propage cu forta prin termopane, pereti, pana la urechile adormite ale bietilor muritori.

Cum ziceam: " Fiaaaaaaareee veeeechi, fiaaaare, fiaaaare ! "Uneori unisonul devine duet. Ca i se mai alatura si o voce masculina. Initial am gandit ca nu sunt decat cateva zile in care ea trece si striga. Dar nu a fost asa. A venit zilnic, mai constiincioasa decat oricare alta persoana pe care am cunoscut-o. Potop, ninsoare sau canicula, ea era prezenta. Cu sau fara fiare.

Primele zile a fost greu. Acum nu mai dau atat de mare importanta. Tanti asta e pupaza mea desteptatoare. Ma irita dar ma bucura in egala masura, la gandul ca mai am de dormit inca nustiucat. Asa ca daca aveti niste fiare vechi de vanzare, si nu aveti la cine apela, veti gasi solutia. In cartierul Militari.

Wednesday, April 23, 2008

Needin` food.

Din ciclul " Azi n-am mancat decat un mar verde " ... mi-e foame ! :( [ poate imi trece lenea, si o sa ma duc sa imi iau ceva de haleala. De post. Unde e Greta cand am nevoie de ea? ]

Saturday, April 19, 2008

Cugetarea zilei.

" Cel ce poate zambi atunci cand lucrurile merg foarte prost, s-a gandit deja pe cine sa dea vina. "

Saturday, April 12, 2008

Babysitting.




Ca iubesc copiii, nu cred ca e un fapt pe care sa nu il stiti. Am tot comentat aici despre copii, bebelusi, strumfi si alte denumiri originale pe care le atribui piticilor.

Astazi a fost frumos afara, asa ca mi-am luat copilu`, pe Emi ( baiatul unor prieteni de familie pe care il stiu de cand era in fasa, si in fata caruia mi-am consumat tot spiritul practic matern de cand aveam doar 9 ani ) si am iesit la plimbare. Nu iese el des prin parc sau oras ( fiind nedezlipit de pc), mai ales cu mine, care, de cand am inceput facultatea, nu am mai avut timp sa stau cu el.
Asa ca azi ne-am plimbat mult, am cules papadii pentru mama, ne-am dat in leagan si tobogan, ne-am catarat in copaci si pe monumente. Si am facut poze. Pozele sunt doar cu el, pentru ca mi-am propus sa surprind bucuria sincera si inocenta varstei de 10 ani.

Si pentru ca in general, copiii te lasa mereu cu gura cascata, Emi si-a manifestat pentru prima oara gelozia. Fata de prietenul meu. Nemultumit fiind ca a aflat ca am un iubit, a avut o izbucnire : " De ce, Dudi? Ce face alal pentru tine si nu pot sa fac eu? ". :) L-am impacat, asigurandu-l ca pe el il iubesc mai mult.
* Men are cry babies, since the childhood. *

Aberatii nocturne. Again.


Am un chef nebun de scris, pentru ca saptamana asta mi-a lipsit pentru prima oara, blogul. Mi s-au intamplat multe chestii marunte, dar care mi-au dat de gandit. Am fost trista, crizata, vesela, un amalgam de atatea stari ciudate in doar 6 zile. Heh ...

Dupa cum ziceam, chemarea naturii e mult mai pronuntata in perioada asta, asa ca ma complac si umblu teleleu prin parc ( atat cat timpul imi permite, bineinteles ). Am fost in Cismigiu si Tineretului, in saptamana ce vine vor urma Gradina Botanica si Herastrau. Sper :D

In alta ordine de idei, aceea a intamplarilor cotidiene si bizare de la metrou, una bucata nene holba ochii cu interes la mine si la Greta, in timp ce noi ne purtam fruntile ingandurate prin multime, dupa o zi plina la scoala. Nenea ala nu era nici aurolac, nici vreun boss. Era un om normal. Dupa modul in care ne fixa cu privirea, am batut in retragere putin, la gandul ca e vreun mic obsedat.

S-a apropiat de noi, ne-a zambit cald, si dupa un oftat in care am crezut ca si-a rupt sufletul in el, a rostit: " Of, ma Doamne! Cine s-o bucura de voi? Oare merita? ". Apoi a scuturat trist din cap, si s-a indepartat usor. Eu cu Greta am ramas incremenite, apoi evident ca mintea noastra a inceput sa disece, sa analizeze: " Da fata, ia uite! Amaratul asta are dreptate ! Oare merita? ".

Am simtit ca e un fapt demn de mentionat.( La fel ca cel al baiatului care a cumparat multe lalele de la o tanti, si pe care i le-a daruit tot ei. Frumos si rar in ziua de azi, mon cher ! ). Fiindca e prima persoana care se apropie in maniera asta, fara sa insinueze ceva rautacios sau grosolan. Ci un gand sincer. Scurt si la obiect.

Si m-am gandit. Nu stiu ce parere are grasuta mea ( desi am o vaga impresie ), dar eu una stiu ca al meu merita. Chiar daca uneori certurile sunt inevitabile, simplul fapt ca il simt acolo, mereu al meu si vesnic indragostit, ma face sa ma simt cea mai fericita din lume.

Si pentru ca tind sa dau in siroposenii si chestii deja mult prea personale, ma voi culca. Iubiti-va mult, bre! :)

Just kickin` my tae-bo !

Revin in forta, cu o febra musculara cum nu a mai pomenit al meu corp de mii de ani. Sau poate niciodata. Ma tarasc, sunt amarata, i feel old and unappreciated :(

Si asta pentru ca m-am apucat de tae-bo. Ma tineam de ceva timp sa ma duc pe la sala, si nu doar asa, intr-o doara, ci sa ma apuc de treaba pe bune. Am fost o singura data, miercuri, dar inca resimt traume fizice.

Dar e frumos. Si se merita :D . Chiar daca se fac exercitii pana la epuizare, in sala e o atmosfera placuta, muzica si ritm marfa. Si e adevarat, ca daca apuci sa te duci o data, e inevitabil sa nu devii dependent. E drogul celor care iubesc miscarea... Asa ca in ciuda faptului ca acum imi plang salele de mila, luni si miercuri o sa ma duc din nou sa ma zbengui.

Ca deh, cu toate meritam sa fim intretinute si frumoase. Doar vine vara... ;)
Iar pentru cei interesati, mai multe detalii despre antrenor, sala, abonamente si tot ce presupune asta, gasiti aici. ( reclama gratuita contra febrei )

Cismigiu, my love.






Ce frumos e in Cismigiu! Imi place la nebunie sa ma plimb pe acolo, mai ales acum cand sunt o gramada de lalele, flori si verdeata. :D De fiecare data cand am ocazia, imi iau grasa si dam o fuga pe acolo. Si suntem fericite , intre indragostiti, batranei, flori si pasari.

Saturday, April 05, 2008

Springtime ...


Un strop de primavara si in urbea mea natala. Si-a gasit loc printre nori, frig, masini si constructii.



" Spring time
I wake up and Close my eyes
you gave me butterflies
as our love wason the rise ... "

Yin / Yang.



M-am decis sa scriu despre pozitivism / negativisim, optimism / pesimism, in urma discutiei din seara asta pe care am avut-o cu el. ( he is the one and the only : my boyfriend ). Mi-a reprosat ca intotdeauna vad lucrurile prea roz, ca aleg din oameni doar ce au bun in ei, ca pana si celui mai rau ii gasesc o parte pozitiva care ma multumeste.

Si are dreptate. Intotdeauna am fost adepta lucrurilor frumoase, si am ales binele, in favoarea raului. Intr-o persoana nu vad ca duce un mod de viata pacatos, ca e rea si toata lumea o judeca, eu vad ca omul ala are si o latura frumoasa, umana, care il face deosebit, si il ridica in ochii mei.

Evident ca am foarte mult de pierdut din cauza asta. Daca eu dau unui om un zambet cald si sincer, am impresia ca zambetul perfid de pe buzele lui e de aceeasi caldura si sinceritate cu al meu. Iar in timp imi dau seama ca m-am inselat: dar doar atunci cand e prea tarziu, adica atunci cand sunt mintita grav, tradata, inselata. ( si nu ma refer doar la viata sentimentala ).

In secunda urmatoare, stau, analizez, sufar, ma intorc pe toate partile si inca incerc sa gasesc scuze cat de cat plauzibile pentru raul care m-a izbit in fata, si mi-a ruinat increderea. Fie ca reusesc sau nu sa le gasesc, tot timpul lucreaza in favoarea mea. Elimin foarte repede elementele dureroase din viata , amintirile neplacute,si las loc doar celor care imi convin, care imi fac bine. De aceea, daca astazi un om imi va gresi, maine sau poimaine va fi iertat si intampinat cu acelasi zambet sincer ( dar precaut ) pe buze.

Din fericire, pana acum viata m-a ferit de probleme grave, insa am avut destule cu care sa imi bat capul si care sa ma modifice. Si sunt sigura ca viitorul imi va rezerva multe alte surprize neplacute, ( ca oricarui om, de altfel ), care ma vor face sa sufar si poate chiar sa ma schimbe de tot. Dar ciclul deja il stiu: ma doare, ma consum... si merg mai departe.

E alegerea mea sa vad + , nu - . Si imi place. Imi face bine. Poate e o lume a viselor ( cum ai spus, uratule ), dar e lumea mea, iar cei din jur au nevoie de mine asa. Pentru ca daca toti am vedea doar negura din fata, am uita sa fim oameni, sa ne bucuram de viata.

P.S: Yin si Yang. * ca sa fim fericiti * [ :) ]

Friday, April 04, 2008

Me and my purrrfect life.




Your Life is 86% Perfect



You truly have the perfect life. And you probably feel like the luckiest person in the world.

You have a great career, family, and personal life. You have it going on!



My life seems to be perfect just because I want to see it this way! Smile and wave, people ... smile and wave ! :)

Un site!

Aseara mi-am petrecut vreo 2 ore pe site-ul asta: http://confesiuni.nobo.ro/ . Probabil majoritatea ati auzit de el, eu aseara am dat peste, la recomandarea cuiva.

Nu stiu ce reactie o sa aveti voi, dar la plictiseala merge. Nu stiu nici care mesaje sunt reale, care sunt postate la caterinca, ideea e ca lumea e din ce in ce mai ciudata.

Probabil menirea initiala era de a fi inca un site pentru emo kids. Dar a prins la mai multa lume.
Spor la confesat! :D

Thursday, April 03, 2008

Nervi de primavara/toamna.

Vremea asta urata devine din ce in ce mai agasanta. Ma simt apasata de nori, de frig. Am senzatia trista de toamna si sunt iritata. Din cauza asta sunt melancolica si indispusa. Mi-am luat cana de ceai cu lamaie si m-am cocotat pe calorifer, sa ma uit pe geam. E trist, e intunecat, iar parcul de copiii este pustiu ( zilele trecute rasuna a rasete si a joaca ).

Tot pe geam am vazut copiii cum se intorceau la liceu. Dupa culoarea uniformelor, imi dadeam seama de la ce liceu vin. Tresar mereu cand vad culoarea bleumarin. Era culoarea uniformei mele. Mai are rost sa zic ca imi e dor de mor de liceu, de colegi, de atmosfera de la scoala? Nu cred, e de prisos, si realizez ca amintirea asta dulce amaruie ma va bantui mult timp de acum incolo...

Meanwhile, el cu ea se cearta. Ea tipa. El pleaca. Ea il uraste pentru ca pleaca. Si pentru ca e incapatanat si n-o sa se intoarca decat daca il roaga ea. Dar ea il iubeste tocmai pentru ca se intoarce intotdeauna la ea, oricat de suparat ar fi.

Prostule!

Tuesday, April 01, 2008

Yeah. Whatever. Nevermind. :)

De bine ce ma bucuram ca am si eu saptamana asta libera, stau acasa si mor de plictiseala. Si e de vina doar vremea asta urata care nu te indeamna decat la lenevit si somn. Nici cu Happy nu mai am chef sa ies, pentru ca ploua si e noroi ... pf.

Dar pentru ca tre` sa respect nevoile patrupedei, o scot la plimbare. Acum m-am intors si sunt pe jumatate indignata, pe jumatate amuzata. Prin preajma blocului meu e o scoala generala, iar acum era ora cand ieseau copiii. Toate bune si frumoase, pana cand o gasca de gasculite din astea au inceput sa se ia de Happy: aoleu, ce caine urat! pleaca d-aici jabra imputita ( a se avea in vedere faptul ca Happy era la o oarecare distanta de ele, si nici prin gand nu-i trecea sa se apropie).

Desi ma umplusem de nervi, am zis totusi sa ma abtin. Am avut si eu varsta prostiei si a remarcarii in grup, asa ca am trecut mai departe. In fata mea, un baietel, de o seama cu gasculitele ( clasa sasea sau a saptea, cred ), s-a aplecat si a inceput s-o strige pe Happy. Ea, nu suporta copiii, asa ca l-a ignorat cu desavarsire.

Baiatul a mai insistat putin, apoi m-a intrebat: " Auzi, nu te supara, e fata sau baiat? ". " E fata! " ( zambet). " Ah, de aia nu ma baga in seama. E logic, ce fata ma baga in seama pe mine? Bine, mersi, pa pa! ".

Mi-a fost atat de drag pustiul asta grasun incat imi venea sa il intorc din drum si sa-l iau in brate. Si in ziua de azi, sunt fel si fel de pustani, ca si pe vremea mea ( nu cu mult indepartata de a lor ). Aceleasi tipologii: fata fitoasa inconjurata de grupul care o idolatrizeaza, si intotdeauna un baietel simpatic si complexat. Va suna cunoscut?