Tuesday, April 28, 2009

Esenta feminina.


Sunt rujuri care râd , când buzele tac.

Rimmel care dansează , când ochii grei se`nchid.

Parfum care respiră când domnișoara adoarme.

Și rochii care se cred prințese

cântand la pianul neacordat de pe umerașe...

haine care se cred oameni

și`și zâmbesc si flirtează...

sunt umbre parfumate de pantofi ,

eșarfe risipite ,

șaluri și dantele

care conversează despre vreme.

Își continuă nestingherite,

într-un puls nebun , viața...

din dulap sau de pe raft .

~ thankful to a little damsel ~


Iubesc femeia.

Thursday, April 23, 2009

D`ale dudii.

Multumita pisoiului meu care m-a colorat pe fata cu carioca fara sa stiu, am umblat prin oras manjita in linii verzi. :|

Wednesday, April 22, 2009

AcaSa.


Ma simt atat de linistita. Dupa cateva zile furtunoase ( deh, ma mai apuca si pe mine bazdacii din cand in cand ) acum plutesc pe norisorul roz pe care il mai frecventez din cand in cand. Un prieten m-a luat dur: " aoleu, da` ce-i cu tine de esti asa fericita? " .. Umm.. nu sunt neaparat fericita, sunt normala, sunt eu cea de obicei. Am avut nevoie de un peeling moral si sufletesc, iar acum sunt ca noua.

Sarbatorile le-am petrecut ca de obicei alaturi de familion. Sunt de vreo saptamana si ceva acasa si o sa mai raman un pic, motiv pentru care deja incep sa am senzatia ca sunt in vacanta de vara iar creierasul meu s-a relaxat de tot.
Am retrait franturi din copilarie pentru ca m-am revazut cu o veche prietena ( Paulush, vecina de la 4 ). Am depanat amintiri, ne-am zbenguit, ne-am plimbat cu rolele un pic cam prea mult ( eu am vanatai pe glezne, ea si-a luxat una ). Mai lipsea sa o ciufulesc putin ca sa fie exact ca odinioara :)

In rest am stat destul de mult cu Sara, iar acum dupa ce a plecat, am ramas cu Happy si Bobby, pe care incerc sa ii rasfat cat pot de mult. In consecinta, Happy e nedezlipita de mine si plange fara oprire daca ma misc de langa ea iar Bobby imi topaie fie pe taste, fie in farfurie, depinde unde ma aflu.
Mi-e dor de Cutie, chiar daca am fost ieri in parc amandoua.
Cam atat. Si sum` pics: yes, i`m alive.

Rollin` .. ( cand inca ma temeam sa merg singura )

Cutie and me.

Surrounded by doggiez. Tasha ( big one ) and Happy.

Sara, our sweet babygirl.

Friday, April 17, 2009

Very very much. ;)

Trec printr-o perioada mai maronie. De aia nu prea am chef sa scriu, sa respir sau alte lucruri de genul.
Dar melodia asta chiar ma binedispune.
Va urez, in avans, sarbatori fericite si pline de iubire !!

Thursday, April 16, 2009

6 luni de bebe.

Uite asa pozez eu ca o narcisa ...

Si ca o strengarita ...

Cu tati si mami :D

Buburucul a facut juma` de an.
Of, ce repede trece timpul! La multi ani, Sara! Te iubim!

Saturday, April 11, 2009

Calatorie cu autobuzul groazei.

Azi de dimineata m-am trezit foarte fericita la gandul ca voi merge acasa. Am sarit sprintena din pat, m-am pregatit, am facut bagajul. Totul in timp record: 30 min. Apoi m-am indreptat la fel de vesela spre metrou ca sa ajung la Gara de Est.
Ajunsesem fix la timp, m-am urcat in autobuz, am gasit si un loc liber langa o babuta simpatica, mi-am scos cartea din geanta si... desfatare!!!

Dupa vreo 15 minute insa, calatoria mea s-a transformat intr-o parodie. Babuta de langa mine a inceput sa sughite enervant. Nu a fost mare problema, ca deh, tot omu` mai sughite, doar ca ea scotea niste sunete galactice, infricosatoare. Am uitat repede de ea in momentul in care un nene maaaaaaaare din fata mea a inceput sa sforaie. Va jur, chiar se cutremura scaunul sub el.

Am ramas perplexa cateva clipe ( sa rad, sa ... ) in timp ce toata lumea il privea ingrozita. Soferul a dat muzica de la radio mai tare, dar degeaba .. tot nu acoperea zgomotul infernal produs de nenea care parca voia sa ne inghita pe toti. In cele din urmma, tot soferul ne-a salvat. A pus o frana brusc, nenea s-a zgaltait si s-a trezit, asa ca toate lucrurile au revenit la normalitate. Cam vreo 3 minute, pana cand stimatul a reinceput amenintator.

M-am obisnuit in cele din urma si cu Sforaila si mi-am vazut in continuare de lecturat. ( acum ma bucur ca nu am vazut " Nasul " , cartea e captivanta! ). In stanga mea, era un pusti de vreo 9 ani cu mama lui. Un nea Goe modern care tipa , se scalamba sub privirea unei mame care il privea resemnata in timp ce se lasa ciufulita.

Goe: Mami, ai auzit?
Mama: Ce?
Goe: M-am basit !
dooda: O_O
Mama: Hai, stai cuminte!
Goe: Hai ca mai trag una, sa auzi si tu!


Din pacate, nu a auzit/simtit doar mama.
Mi-am bagat nasul in " Nashul " ( drepturile de autor pentru expresie sunt ale lui Andrei ) cu speranta ca timpul va trece cat mai repede ... Cand am coborat din autobuz, babuta s-a impiedicat de mine, iar mie mi-a cazut geanta de voiaj pe jos. N-a avut de suferit decat un borcan care s-a facut praf.

Acum incerc sa uit tot. Sunt acasa :)

Thursday, April 09, 2009

Oda cafelei.

Intotdeauna m-am intrebat de ce lumea e atat de innebunita dupa cafea. Nu e un element vital, dar parca e ca o regula fixa: fumator sau nu, bautor sau nu, fata sau baiat, inca din timpul liceului trebuie sa te apuci sa bei cafea. " Hai sa chiulim! Mergem la o cafea? " " Esti frumoasa, te scot la o cafea? "
Pana si faza cu bautul cafelei dimineata pentru a-ti incepe ziua in forta, o consideram mai degraba un efect placebo. " Daca nu beau cafeaua dimineata, nu sunt bun de nimic. Plus ca ma doare si capul ". " Tigara nu merge fara cafea. ( si viceversa ).
Nu-mi placea gustul, decat mirosul. La liceu cand chiuleam in masa nu beam cafea ci ciocolata calda sau suc. Sau bere? :)) O adevarata rebela neinteleasa.


....


Totul a durat pana la prima sesiune. In plina disperare si foc al tocelii, am uitat de principii, idei preconcepute si am inceput sa ma agat de cafea ca de acel element vital pentru regenerarea creierasului. Si m-a ajutat.
Acum am ajuns si eu una din miile de persoane care nu isi pot incepe dimineata fara cafea... Maine e zi de facultate, asa ca o sa am parte de cafea de la Mec! Yum !

Wednesday, April 08, 2009

Fetele mele.



Azi am dat o fuga la fetele mele, intr-o fereastra dintre cursuri. In consecinta, am adormit toate trei. Deh, intotdeauna ma car cu somnul dupa mine. Oricum, m-am trezit inaintea lor si am reusit sa le surprind in ipostaza asta. Pentru prima oara in 5 luni, a dormit si mami cu puiul dupa-amiaza. :)
Si va mai spun ceva...le iubesc la nebunie.

Monday, April 06, 2009

Lectura de seara

Acum vreo 2-3 saptamani, in drum spre facultate, o carte de la chioscul de ziare mi-a zambit: " Femeia sfasiata " de Simone de Beauvoir. Imi placea despre tanti asta, titlul suna emo si pe gustul meu asa ca am zis ca i must have it. Am ales bine. Am terminat cartea in doua zile, am stat incordata, emotionata si furioasa tot timpul cat am citit-o ( e un dar de al meu sa ma transpun atat de bine in pielea personajelor ).

Cartea e formata din 3 nuvele, povestile de viata si iubire a 3 femei. Cuprind cam tot pachetul emotional: femeia inselata, femeia batrana, mama ranita etc. Cel mai mult m-a frapat cea de-a doua nuvela, in care protagonista era inselata, stia asta si alegea sa traiasca cu o asemenea povara, doar de teama de a nu-l pierde pe cel drag. Mai multe detalii nu dau, ca sa le descoperiti singuri/singure.

Intr-o discutie ulterioara cu Cintia, am ajuns amandoua la concluzia ca scrisul e prea original iar emotiile transmise sunt prea puternice ca sa nu fie inspirate din viata reala a scriitoarei. Cautand pe net, am aflat si raspunsul. Mai jos o poveste frumoasa si celebra de iubire, dintre doi scriitori de valoare:

" Cand s-au cunoscut de Beauvoir avea 21 iar Sarte 24. Erau studenti la Filosofie, pregatindu-se amandoi pentru lucrarea de licenta. El era uratel dar exuberant, un copil-minune tipic, pe cale sa ia conducerea unei miscari spirituale de proportii. Ea era frumoasa, sclipitoare si ambitioasa.

La examenul final el s-a clasat primul si ea a doua, desi examinatorii au cazut de acord ca ea a fost mai bine pregatita si, pe langa aceasta, cea mai tanara candidata care a primit vreodata acest titlu. Dar Sartre era irezstibil cu excesul sau de entuziasm tineresc, ingenios si exuberant. Asa l-a gasit si de Beauvoir iar cei doi au inceput o relatie care avea sa dureze pentru tot restul vietilor lor.

Au convenit inca de la inceput ca legatura lor sa tina 2 ani, dupa care, daca amandoi doreau, puteau sa se vada mai departe, fara a avea insa o relatie exclusiva. Ceea ce s-a si intamplat. Au continuat o relatie de mare productivitate intelectuala, cu un schimb de idei bogat dar fara obligatia loialitatii.

"Pactul" care a pus bazele relatiei lor a fost intocmit inca de cand s-au cunoscut, in 1929, si l-au respectat toata viata. Amandoi erau liberi sa aiba alte relatii. Ceea ce isi promisesera, in schimb, a fost sinceritatea totala. Anularea oricarei infidelitati in schimbul unei transparente absolute. Pentru ca stiau ca vor gasi intelegere la celalalt, cei doi nu se vor minti niciodata, asa cum observau ca fac multe cupluri casatorite.

Sounds like a plan. Dar ce ne facem cu punerea in practica? Dupa moartea lui Simone de Beauvoir, in aprilie 1986, presa s-a napustit asupra paginilor de jurnal si corespondenta pentru a afla adevarul despre acest cuplu care a jonglat cu libertinajul si loialitatea timp de mai bine de 30 de ani. Asa cum reiese mai ales din scrisorile ei catre el, se pare ca el a fost cel care s-a bucurat mai mult de avantajele pactului. Gelozia, dorul si nevoia de siguranta au chinuit-o de multe ori pe de Beauvoir, care nu era deloc straina de sentimentul de dependenta fata de Sartre.
"
articol preluat de aici

Anyway, sa cititi cartea, se merita.
O pun la bataie ( adicatelea ofer spre imprumut ) amatorilor.

Sunday, April 05, 2009

Despre animale.


Am nevoie de un pet. Smotoceala aplicata lui Happy si pupaceala cu Bobby se intampla doar din doua in doua saptamani si nu imi e de ajuns. Ar fi fost totul foarte simplu daca proprietarii mei ar fi suportat animalute prin preajma, dar cum asta nu e posibil incerc sa imi reprim nevoile.

Le reprim pana rabufnesc. In weekend am fost la Pet-Shopul din Cora Pantelimon si m-am indragostit nebuneste de un buldog francez. De obicei ma uit la animalute, oftez pentru ca imi e mila de ele, cum stau chinuite dar trec mai departe. Mi-a venit foarte greu sa ma despart de buldog, mai ales dupa ce incepuse sa zgarie cu labuta prin geam, in dreptul meu.

Mi se pare inuman sa dai 20 de milioane pe un animalut. Nu inteleg cine stabileste preturile astea exorbitante si de ce. E clar ca nimeni nu se gandeste la viata animalului pentru ca altfel s-ar fi gandit si ca un pret normal ar fi adus cu sine fericirea lui, implicit un stapan si un camin. Una e sa scoti din buzunare 5 milioane, alta 20.

Si ne mai miram de ce suntem impanziti de caini vagabonzi la tot pasul. Cand am fost vara asta in Italia m-a surprins ca toata lumea avea cel putin un caine de rasa in lesa si ca nicaieri nu am vazut urma de caine hoinar. Intr-o zi chiar am rugat-o pe mama lui Cata sa ne duca la un Pet Shop ( amandoi fiind disperati dupa animale ), iar ea ne-a explicat ca acolo nu exista animale de vanzare, doar accesorii si mancare pentru ele. Italienii considera ca ele nu sunt obiecte ca sa fie vandute si ca oricine vrea sa isi achizitioneze un pet, urmareste in ziare si la Tv anunturi. Animalele se ofera in dar. Mi s-a parut ceva atat de frumos si firesc. La noi oare de ce nu se poate?

Revenind la rabufnirea mea. S-a petrecut ieri, undeva in parcare la Cora. Am vazut o chestie mica, ce tremura intr-o tufa de spini. Era un pui de catel caruia de abia ii mijisera ochii si ne privea speriat, pe mine si pe Cata. Avea si niste cartofi de la Mec, aruncati pe jos.. doar ca era prea mic ca sa mestece. Avea nevoie de lapte. Inima mi s-a rupt in 100000 de bucati si nu mai reuseam sa plec de langa el. Cata a incercat sa ma convinga sa il las " lasa-l, o sa fie bine, mai sunt mii de caini in situatia lui in lumea asta, nu ai cum sa ii iei pe toti acasa " .. M-am rupt cu greu de catel, furioasa pe Cata, pentru ca as fi vrut sa il tinem macar o seara, sa il ingrijim. Chiar daca si el voia acelasi lucru, faptul ca eram in vizita la bunici, nu ne permitea lucrul asta. Si totusi, chiar si cand am ajuns acasa, dupa o sesiune de plans de nervi si neputinta, el a venit cu ideea salvatoare, ca sa ma impace cat de cat. Asa ca am incalzit niste lapte pentru catel, am mai luat un castronel de apa si ne-am intors la el.

Din pacate sau fericire, nu l-am mai gasit acolo. Tot ce sper e ca pana la urma cineva sa se fi indurat de el. Era prea mic si frumos ca sa nu impresioneaze. Alte variante gen: calcat de masina, luat pe sus de un copil al strazii ma intristeaza si nu le iau in seama.
Chiar as vrea sa pot face mai mult.

Thursday, April 02, 2009

Ca, c`est la question!

L`oiseau et le poisson peuvent tomber amoureux. Mais ou vont ils construire leur nid?