Monday, May 09, 2011

July 99


Ultima dată când am fost pe meleagurile părintești m-am oprit și am analizat pereții zgâriați de vremuri și de mânuțe neîndemânatice. Zidurile blocului s-au mai schimbat, pereții s-au mai gletuit, dar nici timpul și nici meșterii nu au reușit să șteargă întru totul amintirea unei perioade minunate din copilăria mea. Am văzut scrijelit lânga ușa de la intrarea casei mele: July 99.

În iulie 99 aveam fix 11 ani și eram deja perfect conștientă de fobia pentru clovni. Tot în perioada aia s-a nimerit să vad împreună cu câțiva prieteni de la bloc filmul: " Orașul bântuit " - filmul cu clovnul Pennywise, care devora copiii și care putea să ia orice înfățișare. Treaba asta nu doar că mi-a provocat multe nopți de insomnie dar m-a și tulburat maxim. Așadar m-am gândit că ar fi timpul, ca , împreună cu prietenii mei sa creez un grup de combatere al clovnilor mâncători de copii.

Chestia asta nu băgase frica doar în mine, iar dacă s-o fi nimerit unul mai răsărit cu siguranță am fost convingătoare și am reușit să îi insuflu teama-n vene. Așa că am convocat echipa de șoc la o reuniune creepy în subsol. Acolo, în amestec de țevi înfundate, șobolani mergători și pâlpâiri de lumânări, am dat naștere grupului: July 99. Scopul era firește de a fi unul pentru celălalt până la capăt, să ne ajutăm reciproc în cazul unui atac al clovnilor și desigur, încercarea de a găsi metode de combatere în cazul oricărui risc.

Ne-am facut jurăminte și promisiuni și încercam să ne însemnam pe unde puteam. Teama ne intrase în oase încat nu îndrăzneam nici să urcam pâna în casă de unul singur. O experiență interesantă, zic, care a fost uitată mai tarziu, cînd începuseră deja să ne intereseze alte aspecte vieții: bilețele de dragoste, laser în ferestre, pupic cu gust de castraveți, etc.

Așadar: Gusti, Liviu, Andreea, Paula... do you remember July 99? :)

8 comments:

Anonymous said...

desigurrr sugar:(...si pe copacii lu' nea nae sta inca scris insemnul july 99..ce vremuri..tot cam in aceeasi perioada era si fenomenul "p.m." sau "m.p." k nici acum nu ne.am hotarat inca:))..desi ne.am nascut si.am crescut intr.un orasel atat de micut,am avut parte de o copilarie frumoasa:).mi.e dor de acele vremuri..mi.e dor sa ne mai paruim pt papusele,mi.e dor sa mai bem suc de frunze:))..mi.e dor de asa- zisele tatuaje facute cu tepii de la corcodus..pff..:-<..pana si de revistele porno ale lui tibi ascunse in bara din spatele blocului imi aduc aminte cu placere:))).ce mai viata..acum ca a trecut tp.ul,parca nu.mi vine sa cred ca desi suntem niste lady ce plm:)) nu uitam cine suntem,cine am fost si ce puslamale ramanem:)).besc,desi m.ai batut!!besc pt ca stii sa fii alat de mine atunci cand am nev..si cand te vei marita,oriunde vei fi vei ramane vesnic in sufletul meu ca vecina,prietena,sora:*

Flo said...

In multe belele ne mai bagai tu..de la armata 14-a, la furatul de prune din curtea aluia care tie nu-ti facea niciodata nimic pentru ca aveai limbarita :)))
Mie dor si de baba oarba si de "azi noapte am vazut in africa" si de Mucea chiar si de multi altii. cand ajungi prin Urziceni mai da si tu un semn poate mai facem o reuniune la subsol ca in vremurile bune!

Gustilik said...

Intr.adevar frumoase amintiri. Iti multumesc ca le-ai readus la lumina.:) Am avut niste flashback-uri cu rundele de baba oarba si pe balustradele dintre etaje, de pititea si leapsa cand ne ascundeam prin toti boschetii... frumos ... dulce copilarie ;) Aaaaaa, si nu cred ca mai sunt conditii sa putem face o reuniune la subsol, plus ca s.ar putea sa iesim cu ceva mai multe cucuie de acolo. :)) Ai grija de tine "Ita".:)

dooda said...

Da, nici eu nu cred ca m-as mai incumeta sa intru acum in subsol :))
Totusi ar fi frumos sa mai facem o sesiune de leapsa si de baba oarba intre etaje, asa , oameni in toata firea, cred ca am face deliciul tuturor vecinilor.
Va imbratisez cu drag si sa aveti grija de voi! :)

liviu_s said...

Inca imi mai conturez in minte momentele alea, cand posteam toti o paine calda la 2. Mai erau si dani, tugui, deii.. Sa stii ca mai avem semnaturi si pe peretele din fata usii tale. "Bamii, ma bate itaa!"

liviu_s said...

Inca imi mai conturez in minte momentele alea, cand posteam toti o paine calda la 2. Mai erau si dani, tugui, deii.. Sa stii ca mai avem semnaturi si pe peretele din fata usii tale. "Bamii, ma bate itaa!"

dooda said...

=))))
of dragilor, imi dau lacrimile cand imi amintesc.
eram periculoasa rau, sa-mi bag piciorul. imi pare rau ca va bateam
va puuup

andreeea said...

buna...daca ai stii tu de cate ori ma uit la tine si lapoze si realizez cat de mult timp a trecut...acum esti o domnisoara in toata regula...nu-mi vine sa cred....ma uit la bebe' al meu ..si ma intreb daca va trai si el aceleasi aventuri,aceleasi prietenii,aceleasi emotii...de multe ori mi s-a intamplat sa ma gandesc si sa-mi amintesc de tot ce a insemnat copilarie...de tine,de voi,de noi...crede-ma ca nu am uitat nimik...si nici nu voi uita...ce inseamna timpul asta si cum trece....ai reusit sa ma emotionezi mai rau decat m-am emotionat eu singura in momentele mele de amintiri...si daca vrei sa stii...am o poza cu tine...pe care o voi pastra mereu...cand ajung pe la urz promit sa ti-o aduc...te pop..si poate reusim sa ne vedem si noi o data....andreea...