Saturday, June 25, 2011

Meant to be.


Suflete pereche. Mitul androginului. Jumătăți incomplete. Tot unitar... iubirea presupune muncă de echipă, în mod clar. Oricât de grozav ai fi, nu va fi niciodată de ajuns să te iubești doar pe tine.
În copilărie toți visam la prinți și zâne din povești. Și eram convinși că există suflete pereche. Acum, vorba cântecului: soulmates - well, that`s a big word. Ajungi să încetezi să te gândești la cai verzi pe pereți și să realizezi că nu există perfecțiune ci doar omul potrivit, în locul și momentul potrivit.

O singură mare iubire toată viața? Greu de spus. Cred că ține de capacitatea de adaptare a fiecăruia. E normal să fii dărâmat după o despărțire, pentru că simți că se rupe fizic ceva din tine. Însă cheia e să te recompui.. devii din nou o jumătate care are nevoie de o alta pentru a reveni la " normal ". Cu puțină tărie și noroc, reușești să zâmbești după un șut aplicat în partea dorsală și o iei de la capăt.

Plus că nu mai trăim vremurile în care să avem timp sa ne plângem prea mult de milă. Nu e corect dar a devenit ceva normal să îți iei țepe constant, să te dai cu capul de pereți, să simți că ți s-a luat de tot. Secretul fericirii e să fii tu împăcat cu tine în primul rând , pentru a-i insufla și celuilalt siguranță și încredere. Nu de alta, dar nu cred că spune nimeni: " Doamne, îl iubesc pentru că e atât de frustrat și nesigur..". Nu degeaba a spus G. Marquez că e bine să zâmbești în fiecare zi pentru că nu se știe cine s-ar putea îndrăgosti de zâmbetul tau. Perfect de acord, să rânjești e vital.

Așadar, în sunet de marș al inimilor, haideți să ne bucuram de vară, de tinerețe, de fluturașii din stomac și de noile începuturi. O să zâmbesc pentru voi, promit :)

11 comments:

Anonymous said...

Cat de frumos scrii!Pacat ca nu o faci mai des!

Anonymous said...

sau vorba filmului: "true love, soulmates, that's all bullshit". Asta cu soulmates e chiar bullshit. Nu cred ca exista o singura mare iubire toata viata (sau incerc sa cred). Eu sunt de parere ca putem iubi de mai multe ori, si de fiecare data si mai mult. Cam asa simt eu azi :)
Mr.Mouse, daca citesti blogul asta, fa-te ca nu ai vazut ce am scris eu aici si nu ma da de gol. Seara placuta :)

dooda said...

Ma bucur enorm ca spui asta. Suntem pe aceeasi lungime de unda/
Mr Mouse era cu mine cand a citit si a zambit super dragut si sincer si a spus: nu o dau ma de gol.
So it s all good :)

dian sabau said...

f. adevarat

Anonymous said...

am incercat si am putut sa trec peste...acum imi pare ca iar am putin lumea data peste cap...:(

Florin said...

"cheia e să te recompui.. devii din nou o jumătate ... "
frumos spus, interesante idei, felicitari

dooda said...

@Anonymous: sunt perioade si perioade. e normal sa nu mearga totul snur sau sa stergi totul cu buretele dintr-o data. poate nici nu e nevoie sa stergi, doar sa te obisnuiesti cu ideea si sa pastrezi amintirile frumoase..
eu asa fac

Patrick said...

Eu consider ca fericirea in doi vine odata cu capacitatea fiecarui partener de a-l iubi neconditionat pe celalalt. Atunci cand iubesti fara sa astepti nimic in schimb o faci intr-adevar din suflet. Restul sunt compromisuri facute din diferite motive: nevoia de siguranta materiala, nevoia de un partener, nevoia sa "primesti" si mai putin dorinta de a oferi.

MissCSM♥ said...

Frumos post! Imi place ca e realist. Totusi are si un strop de umor, ceea ce e de apreciat. Thumbs up :)

dooda said...

Multumesc, ma bucur ca iti place :)

Catherine R said...

Dor mi-era de timpul in care intram prin casa ta, de aici. Iar randurile din postul acesta m-au hranit bine. Partea cu 'marea iubire', frumos punctata. Trec si eu in tabara Maturitatii si ma obisnuiesc cu ideea ca doar una-bucata-iubire doar dragii mei bunici au mai fost privilegiati sa traiasca.
Te imbratisez cu drag, Dooda!