Nostalgii de vara

Sunt nostalgica si bucuroasa in egala masura. De regula, atunci cand luam vacanta de vara dadeam fuga in Vrancea, la bunici. Acolo era lumea mea. De data asta nu mai pot sa merg, poate doar trecator, un weekend, dar ma bucur pentru ca acum am cedat locul meu... Sarei. A plecat de ieri cu ai mei acolo si din cate am auzit, ii place la nebunie sa stea la soare pe prispa, sa se joace cu frunzele de vie si cu florile bunicii. :)

Sper sa aiba o copilarie cel putin la fel de frumoasa ca a mea, acolo. O sa o invat eu treptat, cum e treaba in satul ala moldovenesc. E mic si primitor, cu peisaje frumoase, cu lanuri intinse de grau, cu sute de vii. Oamenii se cunosc toti intre ei, sunt simpli dar buni la suflet. Bunica ( strabunica ei ) ii va face turte pe plita, chisalita si cea mai buna placinta cu branza din lume. Ii va da zilnic bani de caramele si va avea grija sa nu intarzie prea mult pe la poarta.

Cand va creste, o va pandi cand se va intoare de la discoteca in zori, si ii va lua la rost pe baietii care nu ii plac si care ii dau tarcoale fetei. In schimb o va lasa sa plece la scaldat la miezul noptii pentru ca o va iubi si va avea incredere in ea.
O iubesc mult si ii predau stafeta. :) Noi doua ( verisoara mea si cu mine ) asa am crescut. In caruta :))