Nostalgie

In semn de la revedere pentru o perioada, am zis sa las amintire o doza de narcisism, poza in fapt. E best ofu` meu din vara asta.

Sunt un pic nostalgica dupa vara, pentru ca a sosit timpul sa imi iau din nou talpasita spre Bucuresti. Semn ca a venit toamna. ( stiu ca a venit de o luna, dar de abia acum se anunta depresii tomnatice, sensibilizari acute, plansete de dor de toate ).



Fluturi again.

Ecologia, bat-o vina!

Ecologia e noul sfarsit al lumii. Ca tendinta, ma refer. Dupa consumarea episodului cu experimentul menit sa ne spulbere pe toti, lumea a inceput subit sa isi faca griji pentru planeta noastra. Nu zic ca e un lucru rau, dar planeta e in pericol demult, iar oricare mesaj menit sa promoveze salvatul acesteia nu cred ca trezeste nimanui vreun simt deosebit, in afara acelora care au fost de la inceput preocupati de asta. Ar trebui ceva mai mult.

Eu, ca om care isi iubeste planeta, intotdeauna arunc gunoiul unde trebuie, imi scot zilnic cainele sa ingrase natural pamantul si din cand in cand, mai ud o planta. Si cred ca asta face in principiu fiecare om normal. Pentru cei implicati in voluntariat si campanii " Save the world ", sau Greenpeace, jos beretu`!

Si acum, mass-uri. Interesante, zic.Va las pe voi sa decideti care va sensibilizeaza mai mult.

" Stiti unde se arunca uleiul din tigaie dupa o friptura facuta acasa ? Chiar daca nu facem foarte des friptura, cand o facem, aruncam uleiul folosit in chiuveta, nu-i asa? Aceasta e una dintre cele mai mari greseli pe care le putem face. De ce o facem? Pur si simplu pentru ca nu e nimeni care sa ne explice cum se face corect. Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa asteptam sa se raceasca si sa il punem in sticle de plastic, sau de sticla, sa punem dopuri la sticle si sa le aruncam la gunoi. UN LITRU DE ULEI FACE APROXIMATIV UN MILION DE LITRI DE APA NON POTABILA, CANTITATE SUFICIENTA PENTRU O PERSOANA PENTRU 14 ANI. Daca tu alegi sa trimiti acest mesaj prietenilor tai, mediul iti va fi recunoscator! "

" Stiti cati litri de apa se irosesc de fiecare data cand trageti apa la wc? Pt un pipi mic minim 3 litri odata... Pt o cacare normala minim 10 litri...ca sa nu mai vorbim de o cacare serioasa, d'aia cu bulbuci si cu spume unde tragi de 2 3 4 ori apa...deci in total 20 30 40 de litri. Economiseste apa, fa pipi in sticla si caca in punga, apoi arunca pe geam! Daca tu alegi sa trimiti acest email prietenilor tai, mediul iti va fi recunoscator ".

Heh ...

New idea of pet.

Vreti un animalut dar nu stiti ce sa alegeti? Cainele implica prea mult timp si grija, pisica e rea si lasa mult par, hamsterul e scarbos, broasca testoasa e inerta?

Atunci luati-va un arici! :))
El este Riciu, este pet-ul unui coleg si mi se pare funny. Rau! :))

P.S: ce am scris la inceput nu sunt nici pe departe convingerile mele. I luv luv them all. ( animals ) :D

Wonderful day!

Daca marti e ziua cu trei ceasuri rele, atunci inseamna in mod sigur ca miercuri le cumuleaza pe restul de douazeci si unu.

Trezita de dimineata ca sa ajung la timp pentru ridicarea cererilor de camin, am pasit increzatoare ( ca doar citisem la horoscop in doua ziare moca diferite ca berbecii vor avea o zi fabuloasa ) alaturi de Cutie, in sala Puskin, unde urma sa aflu marea veste: am prins sau nu locuri in camin?

Cu o medie buna si nicio restanta pentru anul 2, sansele imi suradeau. Astrele la fel, remember? Ei bine nu a fost asa. O multime de X si Y cu medii cu mult sub a mea si cu o gramajoara admirabila de restante si-au gasit loc, insa eu nu. Asta e , nu stiam ca e nevoie de spaga chiar si atunci cand indeplinesti toate criteriile de aprobare necesare. But that`s another story. O sa revin cu Gretutz la vechea noastra locuinta din Militari.

O tura in mec pentru a hali, apoi alta prin Unirii pentru holbat la diverse chestii, mi-au mai calmat nervii, dar m-au lesinat de oboseala. Am pierdut ritmul Bucurestiului. Ma hotarasc sa ma duc la Gara de Est pentru a ma intoarce acasa. In Avrig ( adica doar o statie pana la Gara de est ), zaresc un 69 si zic sa ma scutesc de cativa pasi in plus.

Ma avant semi-implinita, ma tolanesc pe un scaun, apoi realizez ca nu am bilet. Gandesc ca e doar o amarata de statie, ca mereu imi iau bilet si nu vine nimeni si ca nimic rau nu se poate intampla. Bullshit. Un nene controlor se afiseaza in fata mea si-mi cere beletul. Surad sictirita cu o moaca a` la Al Bundy cand se intoarce de la munca si spun ca n-am.

Mirat de nonsalanta mea, controlorul imi cere buletinul. Moment de dubiu: sa-l dau, sa nu-l dau? Cunosteam cazuri in care o persoana nu da buletinul si scapa ieftin, e doar coborata la prima statie si mustrata, dar si cazuri in care cine nu da buletinul ajunge la sectia de politie. Sictireala ma doboara, prezint buletinul, sunt coborata la prima statie ( destinatia mea de fapt ) simtindu-ma ca cea mai rea infractoare de pe pamant. Langa mine, au mai coborat 5 insi. Damn! We`re caught!

Discutie intre mine si dl controlor:

C: - Auzi, domnisoara, esti studenta?
io: - Da !
C: Ce an?
io: 2
C: Unde?
io ( vizibil iritata de atatea intrebari fara sens ): La Universitate !
C: Bun. Amenda e 50 ron acum, sau 150 acasa.
io: Astept amenda acasa.
C: Sunteti sigura ca nu putem rezolva altfel?
io: ( cu doar 20 ron ramasi in portofel ) nu cred!
C: Eu zic ca se poate!

Deja scoasa din pepeni, scot 10 ron din portofel si ii pun in agenda sa deschisa cu marinimie. El mi-a zambit complice si a scrutat cu privirea stanga-dreapta. Ceilalti insi nu au scapat asa usor. Doi studenti au platit integral suma de 50 ron, fara drept de negociere, desi au incercat din rasputeri.

Langa mine se gasea un cuplu format din el, la vreo 35 ani, imbracat in salopeta, murdar, cu sacosele incarcate in brate si o ea, sotia, la fel de simplu imbracata cu o privire trista ce trada multe greutati. De o manuta tinea o fetita de 4 - 5 ani, iar in brate avea un bebelus. Vadit impresionat de situatia familiei respective, controlorul le-a scris celor doi soti o amenda de 150 ron fiecare.

Imi venea sa ii rup capul nenorocitului, pentru ca a fost in stare sa faca asta. Ambii soti se rugau in zadar, bebelusul deja incepuse se planga de la ridicarea tonurilor. Ca si cum nu ar fi de ajuns ce le-a facut, mai avea si tupeul ordinar sa-l imbranceasca pe barbat: " taci, ba, du-te tare ! ".

Splendid.

In timp ce ma indreptam cu pasi repezi de Gara de Est, aud gafait in spate. Era controlorul : " Sa ma ierti domnisoara, dar daca nu era colegul meu sa ma vada, sa stii ca nu iti luam niciun ban la cat esti de frumoasa ! "

Mi-am abtinut un icnit de scarba, am pufait dezaprobator si m-am urcat in autobuz.
Deci da, mi-e scarba de lumea in care traim!

Debitatii nocturne.

Curvele sunt la moda. Sau au fost dintotdeauna, doar ca in ultimii ani au inceput sa fie masiv promovate de mass-media. Le gasim in carti, pe bloguri sau pe centura ( old style ). Prima mea lectura despre viata intima a unei prostituate a fost " 11 minute - Coelho ". O carte mai mult decat usoara in primele pagini ( parea scenariul unei telenovele ieftine ), a devenit captivanta in momentul in care personajul principal descria picanterii despre viata ei sexuala. Si se stie ca viata sexuala a unei curve nu poate fi decat sinuoasa : clienti diferiti, cu gusturi mai mult sau mai putin extravagante etc.

Imi place blogul lui Curvette ( o gasiti in blogroll ). M-a prins de la primele postari. Oare conteaza cu adevarat daca e reala sau nu? Faceti un exercitiu de imaginatie si depasiti granitele fictivului, veti avea parte de o lectura pe cinste. Nu e usor sa fii curva si sa te mandresti cu asta. Ea demonstreaza inainte de toate, ca e femeie. Sexul? Alegere personala cu cine, cat, cum, unde faci.

Dar ea e doar una dintre.
Cand eram mica, aveam o prietena, Raluca ( o protejez de numele adevarat ). Era cu un an mai mare decat mine si locuia in blocul vecin. Era destul de uratica si neingrijita, dar o invidiam pentru ca avea tot timpul din lume. Eu si ceilalti copii trebuia sa intram la ore fixe in casa, ea niciodata nu avea nicio restrictie.

Era mai tot timpul singura acasa, si ne chema pe noi, fetele, la ea sa ne jucam. Casa se scalda in dezordine si mirosea strident a parfumuri si farduri ieftine. Dar nu asta conta, ci faptul ca ne lasa de fiecare data sa ne imbracam in hainele lucitoare ale mamei sale. Patru fetite, dintre care cea mai mare avea 10 ani, se chinuiau de zor sa mearga pe tocurile mult prea inalte, ale unor pantofi mult prea mari, impiedicandu-se la fiecare pas de rochia ce atarna pana in pamant.

Cand am ajuns acasa machiata ca un papitoi si mandra de lucrul asta, mama mi-a interzis sa o mai vizitez pe Raluca. Imi dadea voie sa ma joc afara cu ea, o chemam la noi uneori, insa eu nu mai aveam voie sa ma duc la ea. A fost un adevarat chin. Insa nu puteam rezista tentatiei, mai ales ca celelalte fete continuau sa o viziteze. Pandeam momente prielnice si ma furisam. Iar distractia continua de fiecare data.

Intr-una din zile, mama Ralucai a venit acasa si ne-a surprins prostindu-ne cu lucrurile ei. Era obosita si incruntata, ne-a repezit furioasa si ne-a dat afara din casa. Cu tot cu Raluca pe care a plesnit-o. O perioada am incetat s-o mai vizitam, dar am revenit in putin timp la normal. Pana cand ziua fatala a sosit si omul negru a venit. Omul negru, la propriu, tatal Ralucai.

Se izbea cu putere in usa, era beat si noi incremenite. Raluca a zis sa stam linistite, pentru ca mereu facea asa, atunci cand se imbata. Nu putea sa ii ierte fostei sale sotii ca inca din timpul casniciei se prostituase. De placere.

Timpul a trecut, noi am crescut, Raluca a ajuns pe urmele mamei. Nu am mai tinut legatura cu ea, pentru ca de la 15 ani facea deja parte din anturaje dubioase, colorate. Pe mama ei inca o vad seara de seara, neobosita, cu cate un partener jigarit. A imbatranit ingrozitor, arata ca o paiatza si si-a schimbat locatia. Acum ii aduce pe toti acasa.

Nu stiu cat de grozava poate fi cu adevarat viata unei curve. E fascinant sa o privesti prin prisma unor povesti palpitante despre sex, pentru ca in fiecare dintre noi zace un voyeur curios, atras de ceea ce e interzis si blamat. Insa viata tot ti-o trage la un moment dat, scurt sau lung, mai bine ca oricare alt barbat.

How to get a girl

Enjoy!
Thanks minel >:D<

Stupid puppy.

Happy se joaca de jumatate de ora cu o coaja de fistic. Si nu s-a plictisit. Topaie, latra, o intoarce pe toate partile. Dumbass ^_^

Singuratati.

Si totusi, ceea ce ma sperie cel mai mult nu e nici linistea, nici intunericul ci singuratatea. Poate si pentru ca am crescut intr-o familie mare, in care am fost cea mai mica si mai protejata. ( ca deh, ala micu`i miezu` ).

Revenind, v-am mai povestit acum o suta de ani de nenea din parc, ce sta pe banca intotdeauna singur, pierdut in ganduri... sunt multi oameni ce sufera de boala asta, iar ea conduce la boli adevarate, preponderent mentale.

Angheluta, este un fel de mascota a orasului nostru. E un nene ce bombane intotdeauna cand merge pe strada, gesticuleaza. Copil fiind, radeam intotdeauna cand il vedeam. Acum ma doare cand vad cum ceilalti il batjocoresc si se maimutaresc impreuna cu el. Nu e doar o mascota, e in primul rand un om. Nu multi stiu ca a fost un mare cadru in armata si ca a innebunit in momentul in care si-a prins in pat nevasta cu altcineva.

Mascota nr 2 este un barbat la vreo 40 de ani, nelipsit din peisajul mioritic al orasului. E amuzant cand il auzi debitand despre cum a fost el prins de radar, pentru ca avea 70 la ora, mergand pe bicicleta. Sau cand vorbeste la telefon cu prietenii imaginari, si toata lumea rade de el si de nestiinta lui. Putini sunt aceia care stiu cat se chinuie si munceste pe nimic, fara sa se aleaga cu nimic, pentru ca neoamenii profita de ignoranta lui.

In seara asta am vazut un altul. In mijlocul soselei, fotografia zambind masinile, cu ... o doza de cola. Era atat de prins de ceea ce facea, nu rata nicio masina care trecea, luand o pozitie grava de fotograf in plin target. De la masini a luat-o usor spre stalpi. A pozat un boschet, apoi a ramas la stalp. Ii " poza " fiecare unghi.

Incredibil de comic, am ras putin cu Cata pe seama lui. Insa nu din toata inima, pentru ca mi-a trezit toate sentimentele astea de mila, melancolie, si debitatii de genu` " life sucks, it`s not fair. "
Medical vorbind, dereglarile pot proveni din nastere, sau pe parcurs, in urma unor socuri, depresii, zdruncinaturi. Oricum ar fi, bolilor acestora li se alatura una mai grava si mai trista, aceea a singuratatii.

Bucura-te ca nu esti blamat de soarta, zic!

Intuneric vs. liniste

Cineva m-a intrebat ce ma sperie mai mult: intunericul sau linistea dintr-un loc sumbru? Am oscilat un pic inainte sa raspund, dar am ales in final linistea. E groaznic!
Voi ce ziceti?

Incredibil !!!

Din blogroll in blogroll, am dat peste blogul lui Fulgerica.

Blog care imi place foarte mult. Iar acolo am gasit clipul fascinant, cu elefantul care picteaza. Intotdeauna am fost fermecata de animalele astea, atat de mari si blande. Dar elefantul pictor e de-a dreptul incredibil.

Chiar daca nu aveti timp sa il vedeti tot ( are cam 8 min ), dati pe sarite si vedeti!
I almost cried. :X

Long day, sleepy me.

Emo llama ( Cutie ) & Sleepy llama = Twin llamas. :X

Si a fost o zi plina, cum am prezis de ieri. Trezirea la 5 dimineata, luat autobuzu` de 6.30, ajuns in Bucuresti la 8.00. Examenul a inceput la ora 9. Dupa ce ne-am mutat dintr-o sala in alta din cauza lipsei de spatiu ( erau prea multi restantieri ), am constatat, dupa ce ne-am gasit locuri bune si frumoase undeva prin spatele amfiteatrului, ca grasuta mea si-a uitat geaca in cealalta sala.

Dupa nici 2 secunde dupa fuga ei spre recuperarea gecii, una bucata fata nesuferita si-a postat nara pe sus si posteriorul in locul Gretei, adicatelea langa mine. O_o` ( moment de stupefactie ). I-am zambit un pic fortat si i-am aratat-o pe Greta, care cerea voie profei sa se duca sa isi ia geaca, semn ca locul era ocupat deja. Aud un pufait dupa care, ma trezesc cu respectiva langa mine. Ma uit mai atent la ea: " Ok, limbajul semnelor nu e clar. Locul este deja ocupat. Trebuie sa cauti in alta parte ". Replica ei geniala m-a lovit: " Nu conteaza. Cine pleaca la plimbare pierde locul de onoare , acum o sa stau eu aici. " " NU, nu o sa stai aici ".

Intre timp apare grasuta mea, speriata la vazul lui tanti privindu-ma cu puppy eyes asa ca am inteles ca tre` sa iau atitudine. M-am ridicat calm si am luat-o de maneca pe intrusa: " Fii civilizata te rog, si nu ma face sa reactionez urat " ( probabil am fost foarte precisa, atat de precisa incat tonul meu a trezit-o pe profa din visare si a determinat-o s-o mute pe tipa problematica fix in prima banca :D ).

Ulterior, am aflat de ce vroia atat de mult tipa sa stea in spate. Avea casti. Daca zicea frumos si de la inceput asa, as fi inteles. Nu am fost niciodata adepta copiatului ( nu pentru ca sunt nazista, ci pentru ca ma pierd si nu reusesc ) si chiar ii admir pe cei care stiu sa se descurce. Ow well. Asa ca nu m-ar fi deranjat sa ii cedez locul, fiindu-mi total indiferent unde stau.

Dupa examen, insa.. a urmat placere :> Am fost cu grasa si am intalnit-o pe Cutie for the very first time, am papat la Kfc ( dupa o luuunga perioada ), apoi ne-am intors acasa. Cutie e way much cutier in realitate, asa ca m-am simtit ca in paradis intre ea si grasa mea :D

Acum sunt inca obosita, n-am reusit sa dorm azi deloc, dar sper sa recuperez la noapte.
V-am pupat. :)

Ploo. :X

Ploua, ploua, vreme de ... tocit !

Imi pare rau ca nu pot sa ma bucur de vremea de afara ( in mod ciudat inceputul de toamna imi place, cu frigul specific, ploaia torentiala si ziua innorata ). E numai bine sa stai cocolosit in pat, sa dormi linistit, sau sa te rasfeti in bratele cuiva.

Nu e bine insa pentru invatat. Pentru ca am o restanta la "ceamaiimputitamateriedepepamant" cu "Ceamainefeprofadinuniversitate", trebuie sa ma sacrific alaturi de aproape toate ( atentie, toate ) celelalte colege ale mele si sa ne rupem creierii din nou, mancand pe paine foile de curs si manualul.

Dar maine, dupa o zi lunga, friguroasa si grea, se va termina totul. Si o sa ma bucur de ploaie si frig, ca o rea ce sunt. :D

Ouch, not funny!

Din ciclul " ma doare pe mine. si eu n-am ", take a look! :| -> aici
Asta asa, ca sa va bucurati de ale voastre.
Thanks, cutie! :*

Smile, it`s a beautiful morning!

U can buy me happiness with a ... cappuccino. :D

Nu obisnuiesc sa beau cafea, ness sau alte chestii de genul, dar azi am facut exceptie de la regula, pentru ca am de gand sa invat toata ziua, si am vrut sa incep ziua cum trebuie: energizata.

Asa ca am dat o fuga pana la magazin, mi-am luat una bucata pliculet de Milka Cappuccino, menit sa ma puna pe picioare cat mai repede.

Pe langa faptul ca in graba mea specifica, mi-am fript limba de 3,5 ori, happy face-ul, sau ce o fi el, care a ramas pe fundul canii mi-a furat un zambet si m-a scos din starea de apatie matinala.

For those cute eyez, i should start drinking coffee. :D

Rapresentin` ^_^

Balosind respectiv juma` de ora uitandu-ma la poza cu puiul de rapper Razvy :X , mi-am adus aminte de o melodie. Hardknock life! :D




P.S: fanele in extaz ale lui Razvan sunt rugate sa lase pup. Promit ca se transmit personal, direct la sursa. :)

Give me a break!

De cand cu fabuloasa stire despre marii cercetatori care refac pe dracu-n patru, lumea a luat-o razna! Ca si cum nu ar fi de ajuns mass-urile atunci cand au loc meciuri importante sau cand lumea isi pierde portofele, acum trebuie sa suport avalansa de idiotenii menite sa ia mintile oamenilor.

La inceput m-am amuzat, am crezut ca toti o fac, insa ma sperie ca unii chiar cred in tampenia asta. Cum ii explici de exemplu babutei de la 4 care ia litera de lege ceea ce se spune la stiri sau ceea ce aude in stanga si`n dreapta?

Cum ii explici unei persoane cu o fire mai paranoia, ca asa ceva nu e adevarat, ca nu e sfarsitul lumii! Nici anul 2000 n-a adus nimic nou in afara de prefix, si nici in 2006 nu ne-au inghitit cutremurele ( slava cerului ). Ma mir... cum puteti sa credeti ca aia mari si tari de pe a noastra planeta ar permite un experiment de asemenea amploare, daca ar sti ca riscul de a muri este macar minimum minimorum pentru omenire? Dintr-o data li s-a facut tuturor lehamite de viata?

Mai grav decat aia care cred in tampenia asta, sunt cei care nu cred si incearca sa faca pe grozavii. Uitati proba de mass:

" Mai este o luna pana la experimentul final. Prea putin timp ca sa faci o excursie in spatiu, dar suficient ca sa te pregatesti "cum se cuvine".
Iata o lista cu lucruri de facut inainte de moarte:

sa nu mor virgin;
sa-i dau macar o data cainelui meu caviar;
sa-i spun sefului ca mi-e simpatic;
sa-mi dau demisia, dupa ce obtin o marire substantiala de salariu;
sa merg la politie si sa spun ca de fapt eu am omorat-o pe Elodia;
sa fiu o persoana mai buna si sa ma imprietenesc cu gandacii de bucatarie;
sa fug in lume cu amantul (amanta);
sa-i spun soacra-mii ca de fapt o iubesc si de-aia o s-o transform in diamant cand moare. "

Ha, ha! I`m pissed!

:)

             

           Cata a fugit pana la non-stop sa cumpere ceva de rontait, eu am gasit poza asta in pc-ul lui si rad de vreo 5 minute. 

            Noapte buna! :)

Inside me... more and more. wtf.

Ma gandeam sa scriu un post despre copiii, adolescentii de acum, de conflictele dintre generatii, dar asta e deja un subiect atat de fumat incat a ajuns sa fie una din temele propuse pentru dezbatut la bac, in diversele compuneri sau eseuri libere: " Ce parere ai despre conflictele dintre generatii? Formuleaza trei opinii pro, trei contra. Argumenteaza prin exemple ".

Inca din perioada mea de pubertate si de crize de adolescenta rebela, sora mea ma avertiza in legatura cu ce ma va astepta. Unele reactii ale mele si parte din comportamentul meu ( de altfel al intregii generatii ) i se pareau deplasate, asa cum imi par si mie acum exagerate anumite pitipoance minore. Nu le acuz totusi pe toate, nu ar fi drept, pentru ca personal cunosc si fete de nota 2746635 pe care le aduor, si care stiu sa isi pastreze capul pe umari.

Cum am zis, norocul meu a fost sora mea mai mare, care nu doar m-a ajutat sa trec peste perioada mea de copil nebun ci m-a pregatit si pentru cea viitoare, atunci cand imi va veni mie randul sa ma minunez de lumea din jurul meu, in continua transformare.

Nu stiu prin ce circumstanta, dar am in lista de mess o fata de 13 ani al carui status e " I want u inside me, more and more ". :| Si o poza senzuala cu ea in bikini, bot tzuguiat si tot tacamul. Si sa ne mai miram atunci cand aflam tot mai des de fete de 14 ani, bolnave de Sida, ce dau nastere unor creaturi nevinovate? Nope!

Iar acum, babuta din mine isi aduce aminte cu ochii semi inlacrimati de varsta ei de 13 ani, atunci cand inca se cereau prieteniile, cand lesinam de emotie in asteptarea primului sarut, cand inca aveam masinutze in dulapuri si-mi purtam parul tuns scurt, cand ne jucam de-a v-ati ascunselea pana in zori si era totul atat de frumos.

Poate ca nu toti au avut cei 13 ani ai mei, poate ca inca de pe vremea mea existau cazuri nefericite, insa ce se intampla acum nu o pot numi nici pe departe evolutie. Ma tem de pe acum de lumea in care vor trai copiii mei.

Joculete :D

De obicei nu ma uit la massurile pe care le primesc. Le citesc doar pe jumatate, iar daca sunt linkuri catre ceva le ignor cu desavarsire. Insa uneori, plictiseala si curiozitatea ma doboara asa ca mai dau cate un click pe ici pe acolo.
Asa am facut si in seara asta, cand am primit un joculet cu un test de dragoste, bla bla. Inca de cand am inceput sa il fac mi-am dat seama ca va fi o porcarie, dar am mers pana la capat. Dar cand am citit rezultatul, m-am amuzat copios.
Testul e aici
Iar rezultatul meu e asta:

" Intr-o zi frumos de vara la mare intalnesti cea mai vesela persoana de pana acum. Numele acelei persoane este cata , si cu fiecare miscare pe care el o face te aprinde din ce in ce mai mult. Te apropii de cel mai bun prieten greta si ii spui, "Uau, acesta trebui sa fie cel mai dulce corp pe care l-am vazut." Deodata, el se uita in directia ta si incepe sa vina inspre tine!!! el spune, "Te-am observat ca te uiti la mine. Vreau doar sa iti spun ca esti atat de mare , si ma intrebam daca ai vrea sa mergem la munte cu mine si rad ?" Cu un zambet prostesc spui:, " sigurr " si pleci cu ei. Cand ajungi la munte , el se apropie de tine, si iti da cel mai fierbinte sarut posibil. Amandoi va sarutati pasional cand simti ca un caine te loveste in cap. "

Pana nu o sa-l faceti, n-o sa va dati seama. Dar raspunsul meu e chiar retard :)) Poate pentru ca m-a lovit in cap un caine :|

In piata.

Sa merg cu mama la piata a fost intotdeauna o aventura. De mica imi placeau la nebunie sambetele dimineata, cand de abia asteptam sa merg cu mama sa precupetim. Halele imi pareau uriase, la fel si tarabele. Nu ma deranjau nici mirosurile amestecate ale diverselor alimente, nici aglomeratia, nici lumea colorata si stridenta.

Imi placea sa ma simt mica in spatiul ala urias. Si s-o vad pe mama cum se intelege la pret cu cei care vroiau sa profite de pe urma ei. Intotdeauna ea a avut o slabiciune pentru batrani, asa ca de multe ori cand cumpara ceva de la ei, le lasa mai mult decat trebuia. Insa la restul persoanelor evident puse pe japca, era un adevarat razboi daca incercau sa traga de ea, s-o convinga sa cumpere sau sa dea mai mult decat nu s-ar merita.

Asistam la saradele astea, amuzate, mandra de puterea de de convingere a mamei si cuminte, pentru ca mai apoi sigur urma sa ma aleg cu ceva. O jucarie, o palarie, o atentie. Acum am crescut si sa merg la piata nu mai e nici pe departe o placere. Tot ce ma fascina la inceput, acum ma enerveaza. De aceea ma duc tot mai rar. Insa mama si-a gasit companie. Pe langa tata, care o ajuta la caratul sacoselor si care asteapta cuminte langa ea ( pentru ca mai apoi si el primeste recompensa o bere rece, o atentie :P ), a aparut in peisaj si Happy, care se simte foarte in largul ei atunci cand se pierde in multimea de la piata.

Atat de mica si dulce, atrage atentia tuturor si nu de putine ori s-a intamplat ca oamenii de la tarabe sa isi neglijeze marfa pentru a se juca cateva minute cu ea. Nu stiu daca au avut de suferit pierderi, dar Happy in mod sigur nu a avut decat de castigat.

Acum doar ce m-am intors de la piata. Cum eu si mama suntem mari devoratoare de pepeni, si cum sezonul lor e foarte pe duca, ne-am decis sa dam o fuga ( impreuna cu Happy, of course ), sa ne aprovizionam. Toate bune si frumoase, insa aspectul pepenilor cam lasau de dorit, iar omul de la care am cumparat era fooooarte insufletit in a ne lauda pepenii lui, "cum nu s-au mai pomenit pe nicaieri". Oarecum sceptice, am cumparat. Insa pe drum, mama ( acum stiu cu cine seman ) a scapat unul din mana si s-a spart. Era complet crud.

M-a busit rasul, la fel si pe ea. Mama s-a dus, l-a tras elegant de mana pe nenea vanzatoru` sa ii arate marfa lui "cum nu s-a mai pomenit pe nicaieri ". Omul, spasit, bucuros ca a scapat de scandal, a facut cinste cu inca 2 pepeni. Ca deh, marinimia merge mana in mana cu hotia, atunci cand nu mai ai alternativa. Din 10 pepeni pe care i-a incercat ulterior ( le-a facut tzanc ), 8 erau cruzi, 2 buni. Aia buni troneaza acum in frigider la noi.

E bine totusi ca mai exista si supermarketuri, iar ca piata de verdeturi nu a devenit decat o optiune. :)