Monday, September 22, 2008

Singuratati.

Si totusi, ceea ce ma sperie cel mai mult nu e nici linistea, nici intunericul ci singuratatea. Poate si pentru ca am crescut intr-o familie mare, in care am fost cea mai mica si mai protejata. ( ca deh, ala micu`i miezu` ).

Revenind, v-am mai povestit acum o suta de ani de nenea din parc, ce sta pe banca intotdeauna singur, pierdut in ganduri... sunt multi oameni ce sufera de boala asta, iar ea conduce la boli adevarate, preponderent mentale.

Angheluta, este un fel de mascota a orasului nostru. E un nene ce bombane intotdeauna cand merge pe strada, gesticuleaza. Copil fiind, radeam intotdeauna cand il vedeam. Acum ma doare cand vad cum ceilalti il batjocoresc si se maimutaresc impreuna cu el. Nu e doar o mascota, e in primul rand un om. Nu multi stiu ca a fost un mare cadru in armata si ca a innebunit in momentul in care si-a prins in pat nevasta cu altcineva.

Mascota nr 2 este un barbat la vreo 40 de ani, nelipsit din peisajul mioritic al orasului. E amuzant cand il auzi debitand despre cum a fost el prins de radar, pentru ca avea 70 la ora, mergand pe bicicleta. Sau cand vorbeste la telefon cu prietenii imaginari, si toata lumea rade de el si de nestiinta lui. Putini sunt aceia care stiu cat se chinuie si munceste pe nimic, fara sa se aleaga cu nimic, pentru ca neoamenii profita de ignoranta lui.

In seara asta am vazut un altul. In mijlocul soselei, fotografia zambind masinile, cu ... o doza de cola. Era atat de prins de ceea ce facea, nu rata nicio masina care trecea, luand o pozitie grava de fotograf in plin target. De la masini a luat-o usor spre stalpi. A pozat un boschet, apoi a ramas la stalp. Ii " poza " fiecare unghi.

Incredibil de comic, am ras putin cu Cata pe seama lui. Insa nu din toata inima, pentru ca mi-a trezit toate sentimentele astea de mila, melancolie, si debitatii de genu` " life sucks, it`s not fair. "
Medical vorbind, dereglarile pot proveni din nastere, sau pe parcurs, in urma unor socuri, depresii, zdruncinaturi. Oricum ar fi, bolilor acestora li se alatura una mai grava si mai trista, aceea a singuratatii.

Bucura-te ca nu esti blamat de soarta, zic!

5 comments:

Oreste said...

Hello Dooda, a salute from Rome. Ciao

dooda said...

Hello, Oreste! :)

Un-Dre said...

si prin caracal sunt multi nebuni,nu prea le stiu povestea insa un prof de mate a innebunit si toata lumea mi-a spus k era f destept,e pakt de cei kre sunt batjocoriti pt k nu de putine ori pana in momentul in kre au ramas fara acoperis deauspra capului sau au innebunit au realizat mai mult dekt cei kre ii iau la misto

dooda said...

true, un-dre.

laura said...

Singuratatea e cea mai rea... cred ca e lucrul de care mi-e cel mai teama. Unoeri nebunia este adusa de singuratate...