Doggie style...

Nu urmeaza nimic pervers, e doar inca una din intamplarile ciudate pe care am fost nevoita sa le traiesc.
Dupa-amiaza am scos-o pe Happy, ca de obicei, la plimbare. Eram chiar fericita, vorbeam la telefon, devoram o inghetata, ca tot omul plictisit si lesinat de caldura. Deodata, apare in fata una bucata dulau dog german. Nu avea lesa, mergea de nebun...dar nu i-am dat atentie, pentru ca nici eu nu o plimb pe Happy in lesa, deci nimic deosebit.
Animalul s-a aratat interesat de Happy, cu care ar fi vrut mai mult decat sa se joace, asa ca am luat-o imediat in brate. Privind stanga-dreapta, am realizat ca dulaul chiar nu avea stapanul la purtator si ca trebuia sa ma descurc de una singura sa-i potolesc avantul.
Um...am inaintat, strangand-o pe Happy in brate, in timp ce animalul se ridicase in doua labe si pusese stapanire pe piciorul meu. Cred ca era mai greu decat mine, situatia era total patetica, nu aveam cum sa inaintez, sau daca o faceam..o faceam tarash cu cainele lipit de mine.
Am tipat la el, l-am impins, dar fara succes. Incepusem deja sa disper, masinile treceau pe langa mine, claxonau in nestire. Ha, ha, very funny. Agresata de o javra :)) Desi nu-mi sta in fire, i-am dat cu strangere de inima cateva suturi, dar nici astea nu l-au impresionat. Am incercat sa il momesc si cu inghetata, dar n-a fost buna de nimic, asa ca a sfarsit aruncata in el.
Am ajuns acasa, dupa lupte seculare de 20 de min , desi de obicei drumul ala il faceam in 5 min. Am trantit usa de la bloc in urma mea, iar cainele a ramas lipit cu fata de geam. Cand am putut in sfarsit sa respir linistita, m-am apucat sa rad aproape isteric..Da, exact asta imi lipsea..
Acum sunt ok, inca putin crizata si cu mii de zgarieturi pe maini.

Si nu, nu mi-a placut. Die! Thanks! :))