Ah, cat urasc zilele astea de dupa sarbatori. Le astepti atat de mult, te bucuri, te distrezi, pentru ca apoi sa te scalzi din nou in monotonia zilnica. Dar deh, tre` sa fii mai increzator, de parca noul an ar aduce schimbari miraculoase in viata ta!
Duminica ma intorc la Bucuresti, si mi-e foarte aiurea, cand ma gandesc la sesiunea care se apropie si la cat am de invatat. Las la o parte faptul ca apartamentul de acolo e in renovari, cu tot cu bocaneala de rigoare si nervii intinsi la maxim!
Dimineata asta am lenevit cu mama la tv. Nimic interesant de vazut, decat stiri despre zapada din Buc si programele in reluare de la revelion. Acum cateva zile, cand aveam casa plina de rude si prieteni, doream un moment de respiro, pentru ca era prea mare agitatia. Acum semi-singuratatea ma face depresiva.
Mi-a placut vacanta asta. A fost presarata cu de toate, exact cum mi-am dorit. Familie, prieteni, distractie, Happy, cadouri si multe zambete.
Sincer imi doresc un 2008 cel putin la fel de bun ca anul ce a trecut!
Thursday, January 03, 2008
Monday, December 31, 2007
La multi ani, 2008 !!!
La multi ani! Sa ne aduca noul an tot ce ne dorim! ( iubire, fericire si sanatate ).
Petrecere frumoasa !!!
:D
Petrecere frumoasa !!!
:D
Thursday, December 27, 2007
Tuesday, December 25, 2007
Craciun fericit!!!
Am avut o saptamana plina, dar frumoasa.
Aseara am incheiat-o spectaculos, in Suburbia, la lansarea noului album Mecena. A fost frumos de la inceput pana la sfarsit. ( inceputul fiind o masa rapida la Kfc, inainte de concert, iar incheierea un somn friguros intr-un pat de camin ). Dar concertul a meritat!
O saptamana frumoasa sper ca va anticipa un Craciun frumos. Care a si inceput, de altfel, data fiind ora. Si anul acesta Mosul a fost generos ( nu degeaba am crezut in el atatia ani ). Am sa petrec sarbatoarea, cum se cuvine, alaturi de familie si de iubitul meu. Poate intre timp o sa se stabileasca si ce urmeaza sa fac de Revelion, pentru ca nu am nici cea mai vaga idee.
Va urez tuturor un Craciun calduros, alaturi de cei dragi! Obisnuitele urale sa vi se implineasca, asa cum meritati! Va pupa Duda.
:*
Saturday, December 15, 2007
Hai sa facem muschi!
Astazi am fost la sala, dupa o pauza de ceeeeva timp :D Am tras chiulul intre timp, ca deh..e mult mai placut sa legeni din sosoni in timp ce molfai ciocolata in fata tv-ului, decat sa asuzi pe un aparat menit sa iti modeleze fiecare muschiulet...
Si prost am facut ca m-am dus. Am avut o energie matinala debordanta, de aceea m-am infipt ( nu stiu daca asta ar fi cel mai potrivit cuvant ) in toate aparatele si m-am epuizat. Dar de abia acum resimt efectele nebuniei mele. Ma doare fiecare muschiulet in curs de modelare.. de abia pot sa merg, pasesc ca o pisica pe nisip incins.. ( asta ca sa nu invoc ideea unei ratze cracanate ).
Am ramas socata de un tip. Tipul cocalarului gelat, mandru de muschii lui umflati de steroizi. Credeam ca intamplari de genul au loc numai in filme, parodii sau alte alea..dar nu fratilor, azi am avut stupoarea ( ca doar nu onoarea ) de a intalni pe Mister Penibil, in toata splendoarea lui.
Tocmai ridicam cu sarg niste greutati cu scopul de a-mi intari popoul, cand vad ca in fata oglinzii mari din fata mea, se posteaza El [ tunete, fulgere, uau! ] ... Nu tinea cont de nimeni din jurul lui, era doar el si oglinda...fascinat de propria imagine ( speram initial sa fie doar un pui de narcisist ), a inceput sa isi aranjeze parul, care era dupa cum am spus, gelat. Ce mai conta ca omu` se ducea la sala, si ca era tot riscul ca gelul sa faca un frumos amestec cu transpiratia..
Anyway, dupa pauza de pieptanare, omul s-a apucat sa ridice greutati imaginare...se incrunta in fata oglinzii, isi incorda muschii in aer, imaginandu-si ca salta greutati spectaculoase si gemea mai tare ca oricare alt mascul din sala... Si ca si cum scena nu ar fi fost de ajuns, dupa mini show-ul de 3 minute, el isi zambea galant in oglinda, mandru de imaginatia lui. Isi zambea, se intorcea pe toata partile, isi masura din priviri fundul, bratele... mai lipsea sa isi pupe muschii, ca dispaream dracului de tot din peisaj, ma duceam in lumea mare ( sa-mi cumpar o lamaie, ca sa-mi taie greata ;)) )
Apropo de disparut, o sa imi tarasc izmenele pana in pat si o sa ma culc.
Noapte buna !
Si prost am facut ca m-am dus. Am avut o energie matinala debordanta, de aceea m-am infipt ( nu stiu daca asta ar fi cel mai potrivit cuvant ) in toate aparatele si m-am epuizat. Dar de abia acum resimt efectele nebuniei mele. Ma doare fiecare muschiulet in curs de modelare.. de abia pot sa merg, pasesc ca o pisica pe nisip incins.. ( asta ca sa nu invoc ideea unei ratze cracanate ).
Am ramas socata de un tip. Tipul cocalarului gelat, mandru de muschii lui umflati de steroizi. Credeam ca intamplari de genul au loc numai in filme, parodii sau alte alea..dar nu fratilor, azi am avut stupoarea ( ca doar nu onoarea ) de a intalni pe Mister Penibil, in toata splendoarea lui.
Tocmai ridicam cu sarg niste greutati cu scopul de a-mi intari popoul, cand vad ca in fata oglinzii mari din fata mea, se posteaza El [ tunete, fulgere, uau! ] ... Nu tinea cont de nimeni din jurul lui, era doar el si oglinda...fascinat de propria imagine ( speram initial sa fie doar un pui de narcisist ), a inceput sa isi aranjeze parul, care era dupa cum am spus, gelat. Ce mai conta ca omu` se ducea la sala, si ca era tot riscul ca gelul sa faca un frumos amestec cu transpiratia..
Anyway, dupa pauza de pieptanare, omul s-a apucat sa ridice greutati imaginare...se incrunta in fata oglinzii, isi incorda muschii in aer, imaginandu-si ca salta greutati spectaculoase si gemea mai tare ca oricare alt mascul din sala... Si ca si cum scena nu ar fi fost de ajuns, dupa mini show-ul de 3 minute, el isi zambea galant in oglinda, mandru de imaginatia lui. Isi zambea, se intorcea pe toata partile, isi masura din priviri fundul, bratele... mai lipsea sa isi pupe muschii, ca dispaream dracului de tot din peisaj, ma duceam in lumea mare ( sa-mi cumpar o lamaie, ca sa-mi taie greata ;)) )
Apropo de disparut, o sa imi tarasc izmenele pana in pat si o sa ma culc.
Noapte buna !
Monday, December 10, 2007
Hee hee ;))
E luni si am dat de net. Asta pentru ca am ajuns in vizita la o fosta colega de liceu si prietena, Alex. E frumos la ea nu doar pentru ca are net si mancare buna, ci si pentru ca are una bucata pui de catel mic, Puki. :D
Azi noapte am stat sa scriu un eseu pana tarziu. A fost foarte aiurea, in primul rand pentru ca trebuia redactat in limba romana, iar eu m-am obisnuit cu eseuri in franceza. Numai in franceza : Dar si pentru ca trebuia sa fie un fel de incursiune in propria persoana, si sa te prezinti pe tine in raporturile tale cu ceilalti.
Am inceput cu banalitatile tipice: sociabila, prietenoasa...desi dupa ce l-am terminat, modul in care era scris m-a enervat. Parea o reclama ieftina a unei fetite cuminte si pacifiste: I luv love, I luv pink, and I really luv people. Yay! Oare chiar asa sunt?
Pai..imi cam place sa iubesc, imi place si rozul, si mai ales sa fiu inconjurata de oamenii pe care iubesc sa ii iubesc..dar uneori e asa greu sa recunosti asta ...
Anyway, Alex e intrigata ca de abia acum a descoperit ca am blog, iar Greta rade de mine : " Dooda scrie un roman! ". Nu, dooda nu scrie un roman ( s-a lasat de sportul asta de prin primara, cand a avut cateva tentative esuate ), ci scrie un post pe blogul ei " atotsecretos ". :))
Hai sanatate, ma duc la o barfa cu fetele! Ne vorbim sambata! :D
P.S: :X Puki!!!! Biiiiiiig puuuuuppy love pentru burtosul pitic!!!
Azi noapte am stat sa scriu un eseu pana tarziu. A fost foarte aiurea, in primul rand pentru ca trebuia redactat in limba romana, iar eu m-am obisnuit cu eseuri in franceza. Numai in franceza : Dar si pentru ca trebuia sa fie un fel de incursiune in propria persoana, si sa te prezinti pe tine in raporturile tale cu ceilalti.
Am inceput cu banalitatile tipice: sociabila, prietenoasa...desi dupa ce l-am terminat, modul in care era scris m-a enervat. Parea o reclama ieftina a unei fetite cuminte si pacifiste: I luv love, I luv pink, and I really luv people. Yay! Oare chiar asa sunt?
Pai..imi cam place sa iubesc, imi place si rozul, si mai ales sa fiu inconjurata de oamenii pe care iubesc sa ii iubesc..dar uneori e asa greu sa recunosti asta ...
Anyway, Alex e intrigata ca de abia acum a descoperit ca am blog, iar Greta rade de mine : " Dooda scrie un roman! ". Nu, dooda nu scrie un roman ( s-a lasat de sportul asta de prin primara, cand a avut cateva tentative esuate ), ci scrie un post pe blogul ei " atotsecretos ". :))
Hai sanatate, ma duc la o barfa cu fetele! Ne vorbim sambata! :D
P.S: :X Puki!!!! Biiiiiiig puuuuuppy love pentru burtosul pitic!!!
Sunday, December 09, 2007
DouaPuncteIcs
Pentru ca nu mai pusesem demult poze cu animalute, va prezint doua chestii mici si diabetice. :X
Diverse....
Ajunul zilei de 6 decembrie, moment in care Mos Nicolae ( sau mos Gerila al anilor apusi ) ar fi trebuit sa isi faca aparitia. Pe seara, am dat o raita prin magazine cu Greta. Meritam de altfel, dupa o zi lunga si obositoare. Ne-am dat seama ca mosu` nu prea o sa vina la noi in seara aia.
Mi s-a facut subit dor de casa, as fi vrut sa fiu langa ai mei, si sa dau ture neincetate pentru a vedea daca mi s-au umplut ghetele cu dulciuri. Am inceput sa depan amintiri cu Greta, mai ales cand vedeam la toate standurile din Cora imbulzeala, dulciuri si jucarii...pe ici colo mai era si cate un bebe ratacit, cu ochii mari la minunatiile din fata lui...
La un moment dat, Greta m-a intrebat daca imi aduc aminte cum miroase Mos Craciun. O intrebare prosteasca pentru unii, dar deosebita pentru noi, alea mici proaste si emotive. Da, bineinteles ca imi amintesc. Imi amintesc mirosul lui de ciocolata imbinat cu portocala si brad. Imi amintesc jocul luminilor din brad reflectate pe ambalajele de dulciuri. Simt si acum inima in gat, si emotia pe care o simteam cand vedeam ca " AAAAA VEEEEENIIIIIT MOOOOOSUUUUL !!! "
La constatarea mea, trebuia ca tot familionu` sa vina langa mine, sa ma ajute sa despachetez si sa impartaseasca din bucuria mea. Altfel, nu se putea. Adormeam apoi fericita si impacata, la gandul ca a doua zi era un moment propice pentru a devora toate bomboanele din brad.
Ne-am adus aminte de senzatiile astea, ca si cum ar fi fost incuiate, undeva demult, in amintirea noastra. Am oftat apoi la gandul ca suntem departe de casa, si ne-am cumparat dulciuri. Dulciuri pe care le-am bagat in ghete si ne-am bucurat de ele. :)
Pe 6 decembrie insa a venit si Mosul meu. Atunci am vazut bradul de la Unirii, de care initial nu am fost chiar incantata. Pe urma m-am lasat furata de jocul de lumini. Si de stelutele alea albastre. Si de mancarea de la Kfc. Si de tachinarile lui menite sa ma faca geloasa. Si de cadoul primit, si de noaptea petrecuta langa el.
Astept vacanta. Si mi-e dor de Mosul meu.
Mi s-a facut subit dor de casa, as fi vrut sa fiu langa ai mei, si sa dau ture neincetate pentru a vedea daca mi s-au umplut ghetele cu dulciuri. Am inceput sa depan amintiri cu Greta, mai ales cand vedeam la toate standurile din Cora imbulzeala, dulciuri si jucarii...pe ici colo mai era si cate un bebe ratacit, cu ochii mari la minunatiile din fata lui...
La un moment dat, Greta m-a intrebat daca imi aduc aminte cum miroase Mos Craciun. O intrebare prosteasca pentru unii, dar deosebita pentru noi, alea mici proaste si emotive. Da, bineinteles ca imi amintesc. Imi amintesc mirosul lui de ciocolata imbinat cu portocala si brad. Imi amintesc jocul luminilor din brad reflectate pe ambalajele de dulciuri. Simt si acum inima in gat, si emotia pe care o simteam cand vedeam ca " AAAAA VEEEEENIIIIIT MOOOOOSUUUUL !!! "
La constatarea mea, trebuia ca tot familionu` sa vina langa mine, sa ma ajute sa despachetez si sa impartaseasca din bucuria mea. Altfel, nu se putea. Adormeam apoi fericita si impacata, la gandul ca a doua zi era un moment propice pentru a devora toate bomboanele din brad.
Ne-am adus aminte de senzatiile astea, ca si cum ar fi fost incuiate, undeva demult, in amintirea noastra. Am oftat apoi la gandul ca suntem departe de casa, si ne-am cumparat dulciuri. Dulciuri pe care le-am bagat in ghete si ne-am bucurat de ele. :)
Pe 6 decembrie insa a venit si Mosul meu. Atunci am vazut bradul de la Unirii, de care initial nu am fost chiar incantata. Pe urma m-am lasat furata de jocul de lumini. Si de stelutele alea albastre. Si de mancarea de la Kfc. Si de tachinarile lui menite sa ma faca geloasa. Si de cadoul primit, si de noaptea petrecuta langa el.
Astept vacanta. Si mi-e dor de Mosul meu.
Friday, November 30, 2007
Dumnezeu sa te odihneasca !
M-am gandit mai bine, si nu am ce sa povestesc, cuvintele sunt de prisos.
Un lucru e sigur, toti prietenii si cei dragi te plang. Iti plang tineretea, iti plang moartea neasteptata, iti plang fericirea si pofta de viata.
Asta ai scris tu, candva, despre tine: " Imi place sa traiesc clipa ca tocmai de aceea ma ghidez ca sa zic asa dupa sintaxa:'Cand o fi sa mor mai bine sa regret ca am facut un lucru decat sa regret ca nu l`am facut' ...
Sper sa nu ai niciun regret. Mereu o sa imi aduc aminte de tine, ca cea mai vesela persoana de pe pamant. Sa ne zambesti mereu, Marius!
Dumnezeu sa te odihneasca !
Off.
Inca nu am puterea necesara sa scriu despre evenimentul tragic care s-a intamplat duminica, s-a continuat in zilele urmatoare, si va avea rasunet mereu in sufletele a catorva dintre noi. Nu vreau nici sa ma intristez din nou, data fiind ora tarzie, asa ca o sa imi pastrez rezervele sufletesti pentru perioada in care ma voi simti suficient de tare, incat sa relatez...
Acum, ca de obicei, e o ora tarzie, eu nu am somn din milioane de motive. In mod surprinzator e joi, iar eu sunt acasa. M-am indurat cu chiu cu vai, sa lipsesc maine de la cursuri, si sa ma lafai o noapte in plus, in cearsafurile patului de acasa...
Si totusi, am constatat ca mai bine dorm cand sunt la Bucuresti. Somnul ma ia mult mai usor. Cand ajung acasa, nu-mi vine sa ma dezlipesc de pc, iar patul parca imi e strain, nu am loc...probabil pentru asta tot Greta e de vina...m-am obisnuit sa dorm cuibarita langa ea... acum nici macar nu mai tresar cand mai vorbeste in somn.. :)
As vrea sa scriu atat de multe, dar oboseala acumulata in ultimele zile isi spune cuvantul, iar ideile mi se invalmasesc fara sens in minte... Poate ca inca nu sunt pregatita...
Off. Macar putin.
Acum, ca de obicei, e o ora tarzie, eu nu am somn din milioane de motive. In mod surprinzator e joi, iar eu sunt acasa. M-am indurat cu chiu cu vai, sa lipsesc maine de la cursuri, si sa ma lafai o noapte in plus, in cearsafurile patului de acasa...
Si totusi, am constatat ca mai bine dorm cand sunt la Bucuresti. Somnul ma ia mult mai usor. Cand ajung acasa, nu-mi vine sa ma dezlipesc de pc, iar patul parca imi e strain, nu am loc...probabil pentru asta tot Greta e de vina...m-am obisnuit sa dorm cuibarita langa ea... acum nici macar nu mai tresar cand mai vorbeste in somn.. :)
As vrea sa scriu atat de multe, dar oboseala acumulata in ultimele zile isi spune cuvantul, iar ideile mi se invalmasesc fara sens in minte... Poate ca inca nu sunt pregatita...
Off. Macar putin.
Sunday, November 25, 2007
Hai la visare...vot..sau ce-o mai fi...
M-am trezit de dimineata, adica pe la 12 asa, morocanoasa ca de obicei si iubind patul mai mult ca niciodata. Nu aveam de gand sa-mi misc posteriorul, dar mama a intrat zambind in camera, amintindu-mi ca trebuie totusi sa ma trezesc, pentru ca mai am ceva treaba de facut, si trebuie sa mai plec si la Bucuresti.
De pe hol, tata m-a intampinat: e 25 noiembrie, tata!
Eu: ... uhm.. so? si dintr-o data mi-am amintit ( Dumnezeule, e 25 noiembrie. Si o serie de amintiri mi s-au invalmasit in cap. M-am uitat pe geam, o ceata sufocanta [oare asa era si atunci] nu conta, nici nu cred ca am tinut cont de ce vreme era atunci. Stiu doar ca eram mica si indragostita. Si chiar nu mai conta nimic...It must have been love. And it was. ).
Tata ma intrerupe din visare, zicandu-mi: Adica trebuie sa mergem la vot! Uninominalu`, stii tu! Imbraca-te!
Am zambit cu jumatate de gura ( exact la aia ma gandeam si eu O_o` ). Am fost cu ai mei sa votam, pe strazi era mai pustiu ca niciodata. In salile de vot, la fel. Eu, mama, tata, si o babuta ratacita care se chinuia sa isi bage buletinul de vot in urna. Am asteptat putin, si inca putin, apoi am ajutat-o. ( trebuia indoit, that is. )
Cand ne intorceam acasa, ne-am intalnit cu o cunostinta de-alor mei. Discutii: ce faci? nu te duci la vot? Nenea cu pricina: ce dreacu sa caut eu la vot? ma duc la vot doar cand ie sa votez vrun primar mai delicat..altfe.l..da-i dracu cu mama lor, ca ne-au mancat zilele.
Si e trist ca multa lume priveste lucrurile asa. Si poate ca votul meu nu va schimba nimic, dar stiu ca m-am implicat atat cat m-a privit, ca cetatean.
Si e si mai trist ca e 25 noiembrie :|
De pe hol, tata m-a intampinat: e 25 noiembrie, tata!
Eu: ... uhm.. so? si dintr-o data mi-am amintit ( Dumnezeule, e 25 noiembrie. Si o serie de amintiri mi s-au invalmasit in cap. M-am uitat pe geam, o ceata sufocanta [oare asa era si atunci] nu conta, nici nu cred ca am tinut cont de ce vreme era atunci. Stiu doar ca eram mica si indragostita. Si chiar nu mai conta nimic...It must have been love. And it was. ).
Tata ma intrerupe din visare, zicandu-mi: Adica trebuie sa mergem la vot! Uninominalu`, stii tu! Imbraca-te!
Am zambit cu jumatate de gura ( exact la aia ma gandeam si eu O_o` ). Am fost cu ai mei sa votam, pe strazi era mai pustiu ca niciodata. In salile de vot, la fel. Eu, mama, tata, si o babuta ratacita care se chinuia sa isi bage buletinul de vot in urna. Am asteptat putin, si inca putin, apoi am ajutat-o. ( trebuia indoit, that is. )
Cand ne intorceam acasa, ne-am intalnit cu o cunostinta de-alor mei. Discutii: ce faci? nu te duci la vot? Nenea cu pricina: ce dreacu sa caut eu la vot? ma duc la vot doar cand ie sa votez vrun primar mai delicat..altfe.l..da-i dracu cu mama lor, ca ne-au mancat zilele.
Si e trist ca multa lume priveste lucrurile asa. Si poate ca votul meu nu va schimba nimic, dar stiu ca m-am implicat atat cat m-a privit, ca cetatean.
Si e si mai trist ca e 25 noiembrie :|
Saturday, November 24, 2007
Vin sarbatorili! Din nou. :D
Si aproape ca a mai trecut un an. Si se apropie Craciunul, cu pasi repezi. Anul asta nu vreau sa mai fiu deprimata in timpul sarbatorii mele preferate ( dupa ziua mea ).
Saptamana asta am stat vreo 3 ore prin Cora, am luat toate standurile la rand, dar m-am holbat cu precadere la cele cu decoratiuni de Craciun, cu bradulete and so on. Foarte marfa senzatia! Chiar daca era dupa o zi si o noapte obositoare, chestia asta mi-a prins foarte bine si am ramas cu ranjetul pe buze toata seara.
Totodata, mi-am pierdut vremea imbratisand toate animalutele de plus de pe acolo. A fost ca o minivacanta. Eu si grasa mea, in tara minunilor. Ma uitam ca o tanti de pe alte vremuri si ma gandeam ce bine ar fi fost sa am si eu jucariile alea " pe vremea mea". Toate chestiile posibile si imposibile aparute. Am fost in special atrasa de un set de tobe si basi. Am zanganit acolo pana am simtit ca devin patetica. Dar cum nu am simtul asta prea dezvoltat...
Anyway, ideea era ca incep sa simt vacanta care se apropie, si sarbatoarea asta mare pe care o vreau si cu siguranta va fi in familie! O sa ma simt de doua ori mai mult acasa. Cred ca o sa imi iau sacul de dormit si o sa dorm cu Happy sub brad. Tanjesc dupa copilul din mine...si dupa fericirea de atunci.
Nostalgie, nostalgie, dar mosu` is still alive si cu forte noi anul asta! Plus ca am de gand sa impodobesc 2 brazi: la Bucuresti si acasa. Yay! :D
Saptamana asta am stat vreo 3 ore prin Cora, am luat toate standurile la rand, dar m-am holbat cu precadere la cele cu decoratiuni de Craciun, cu bradulete and so on. Foarte marfa senzatia! Chiar daca era dupa o zi si o noapte obositoare, chestia asta mi-a prins foarte bine si am ramas cu ranjetul pe buze toata seara.
Totodata, mi-am pierdut vremea imbratisand toate animalutele de plus de pe acolo. A fost ca o minivacanta. Eu si grasa mea, in tara minunilor. Ma uitam ca o tanti de pe alte vremuri si ma gandeam ce bine ar fi fost sa am si eu jucariile alea " pe vremea mea". Toate chestiile posibile si imposibile aparute. Am fost in special atrasa de un set de tobe si basi. Am zanganit acolo pana am simtit ca devin patetica. Dar cum nu am simtul asta prea dezvoltat...
Anyway, ideea era ca incep sa simt vacanta care se apropie, si sarbatoarea asta mare pe care o vreau si cu siguranta va fi in familie! O sa ma simt de doua ori mai mult acasa. Cred ca o sa imi iau sacul de dormit si o sa dorm cu Happy sub brad. Tanjesc dupa copilul din mine...si dupa fericirea de atunci.
Nostalgie, nostalgie, dar mosu` is still alive si cu forte noi anul asta! Plus ca am de gand sa impodobesc 2 brazi: la Bucuresti si acasa. Yay! :D
Sunday, November 18, 2007
Duale.
Mi s-a imbolnavit puiul. A facut otita. De cateva zile doarme continuu, se trezeste doar pentru chestii strict necesare si pentru injectii.
Ma doare inima sa o vad asa de posomarata, ea care zburda de regula ca un iepuroi prin casa. O sa omor pe cineva, daca nu se face bine cat mai repede! Asta daca nu mor eu inainte.
:(
Saturday, November 17, 2007
Moodie.
Exista vreun moment potrivit pentru a sti cand sa spui " stop " ? Si daca da, cum iti dai seama cand vine? Poate ca experienta ar trebui sa te invete, dar cand nici asta nu te ajuta, atunci trebuie sa te invarti in juru` cozii pana ramai fara suflare si nicio solutie ( just like me puppy ).
Am spus " stop " intotdeauna, doar atunci cand am simtit ca nu mai suport, ca nu mai rezist...dar chiar si atunci erau cai de scapare, dovedeam ca sunt o fire slaba, si ca nu pot sa fiu total rationala. Inima era intotdeauna mai presus.
Totusi, am crescut, am patit-o, si am realizat ca inima nu lucreaza mereu in favoarea ta..si am invatat cum s-o calc in picioare..si m-am calit. Dar cu timpul uiti, si ajungi intr-o situatie similara, te invarti in propriul cerc. Si iar nu stii cum sa reactionezi.
La ce ma ajuta sa am o viziune diferita acum fata de cea de acum 2 ani, daca tot am ajuns de unde am plecat, dar in circumstante diferite?
Incep sa cred ca viata mea e o telenovela. Daca asa e, atunci invata-ti-ma fratilor cum sa fiu o actrita buna! ( nu doar sa pish ochii si sa imi fac griji pentru ce se va intampla cu noi maine...)
Vand naivitate. La kg.
Am spus " stop " intotdeauna, doar atunci cand am simtit ca nu mai suport, ca nu mai rezist...dar chiar si atunci erau cai de scapare, dovedeam ca sunt o fire slaba, si ca nu pot sa fiu total rationala. Inima era intotdeauna mai presus.
Totusi, am crescut, am patit-o, si am realizat ca inima nu lucreaza mereu in favoarea ta..si am invatat cum s-o calc in picioare..si m-am calit. Dar cu timpul uiti, si ajungi intr-o situatie similara, te invarti in propriul cerc. Si iar nu stii cum sa reactionezi.
La ce ma ajuta sa am o viziune diferita acum fata de cea de acum 2 ani, daca tot am ajuns de unde am plecat, dar in circumstante diferite?
Incep sa cred ca viata mea e o telenovela. Daca asa e, atunci invata-ti-ma fratilor cum sa fiu o actrita buna! ( nu doar sa pish ochii si sa imi fac griji pentru ce se va intampla cu noi maine...)
Vand naivitate. La kg.
Saturday, November 03, 2007
Zzzleepless.
Sufar de insomnie violenta. Si chiar nu pot sa ma tratez, pe bune! Acasa cel putin, nu inchid ochii pana dimineata, si atunci de abia ma las convinsa de nea` Ene ca se merita sa ma lafai in plapuma, cu capul adancit in perne... ( spun asta, poate poate, mi s-o face somn..)
In timpul saptamanii, Greta se ocupa de adormitul meu. Nu imi canta, nu descanta, nici nu ma leagana pe picioare [ God, i miss that ]. Isi intoarce posteriorul spre mine, nu-mi mai da atentie si adoarme instantaneu. Oare se spune despre cineva ca doarme cu pofta? Nu stiu, dar inaugurez eu chestia asta: ea doarme cu pofta. Are fata aia de suricata adorabila, atat de linistita, si somnul atat de profund, incat mi-e efectiv mila sa mai tin televizorul aprins, sau sa mai rasfoiesc vreo carte, de teama sa nu se trezeasca..
Asa ca intrerup orice alta activitate si incerc sa dorm. Si incerc, incerc... faza cu numaratul oilor e fumata de cand aveam 5 ani. La mine nu s-a potrivit niciodata, ba dimpotriva, era un real izvor de inspiratie. Scena tipica in care oile sar gardul, era pentru mine desfasurata intr-o panorama frumoasa, fiecare oaie trebuia sa aiba culoare diferita, si neaparat cate un mielut dupa ea :| Si uite asa, se ducea naibii bunatate de somn, in schimb viziunea mea asupra paradisului becalian, era demna de invidiat.
Revenind, ca deja gandurile mele au inceput sa zburde mai ceva ca oile, camera mea din Bucuresti are peretii tapati cu chestii fosforescente. Si nu cu chestii utile, cum ar fi planetele, ordonate numeric. Ci stelute, flori, si smileuri. Evident de culori calde si diferite, si amplasate strategic pe pereti. In fiecare seara le fac analiza, pentru a-mi da seama daca luminozitatea lor creste sau scade, de la o zi la alta...
Si nici macar sclipuricii aia nu ma ajuta sa adorm. Asa ca apelez din nou la constientul meu de <<>> : " Dormi Duda, maine ai multe cursuri. Trebuie iar sa suporti aglomeratia de la metrou, frigul de afara, si pe profa NF de la cursul de lingvistica germana ". Worthless. Asta imi face si mai rau. Imi dau seama de ce ma asteapta, si incep sa ma framant.
Dupa nopti din astea de nesomn, dimineata de abia ma ridic din pat. Si de regula, sunt ciufuta. In camera e prea cald ca sa am cea mai mica intentie sa ma dau jos din pat si sa infrunt frigul de afara, apa de la robinet prea rece, parul prea ciufulit, Greta prea binedispusa ca sa faca parte din lumea mea. Ne injuram birjareste una pe alta pana la lift, apoi ne pufneste rasul. And a new day has starded.
Nici nu vreau sa ma gandesc in ce forma de milioane o sa fiu maine. Macar o sa dorm pana nu mai pot. Macar o sa dorm. Macar sa dorm :| Sa dorm... :D
Haide pa! Nani time! Noapte buna!
In timpul saptamanii, Greta se ocupa de adormitul meu. Nu imi canta, nu descanta, nici nu ma leagana pe picioare [ God, i miss that ]. Isi intoarce posteriorul spre mine, nu-mi mai da atentie si adoarme instantaneu. Oare se spune despre cineva ca doarme cu pofta? Nu stiu, dar inaugurez eu chestia asta: ea doarme cu pofta. Are fata aia de suricata adorabila, atat de linistita, si somnul atat de profund, incat mi-e efectiv mila sa mai tin televizorul aprins, sau sa mai rasfoiesc vreo carte, de teama sa nu se trezeasca..
Asa ca intrerup orice alta activitate si incerc sa dorm. Si incerc, incerc... faza cu numaratul oilor e fumata de cand aveam 5 ani. La mine nu s-a potrivit niciodata, ba dimpotriva, era un real izvor de inspiratie. Scena tipica in care oile sar gardul, era pentru mine desfasurata intr-o panorama frumoasa, fiecare oaie trebuia sa aiba culoare diferita, si neaparat cate un mielut dupa ea :| Si uite asa, se ducea naibii bunatate de somn, in schimb viziunea mea asupra paradisului becalian, era demna de invidiat.
Revenind, ca deja gandurile mele au inceput sa zburde mai ceva ca oile, camera mea din Bucuresti are peretii tapati cu chestii fosforescente. Si nu cu chestii utile, cum ar fi planetele, ordonate numeric. Ci stelute, flori, si smileuri. Evident de culori calde si diferite, si amplasate strategic pe pereti. In fiecare seara le fac analiza, pentru a-mi da seama daca luminozitatea lor creste sau scade, de la o zi la alta...
Si nici macar sclipuricii aia nu ma ajuta sa adorm. Asa ca apelez din nou la constientul meu de <<>> : " Dormi Duda, maine ai multe cursuri. Trebuie iar sa suporti aglomeratia de la metrou, frigul de afara, si pe profa NF de la cursul de lingvistica germana ". Worthless. Asta imi face si mai rau. Imi dau seama de ce ma asteapta, si incep sa ma framant.
Dupa nopti din astea de nesomn, dimineata de abia ma ridic din pat. Si de regula, sunt ciufuta. In camera e prea cald ca sa am cea mai mica intentie sa ma dau jos din pat si sa infrunt frigul de afara, apa de la robinet prea rece, parul prea ciufulit, Greta prea binedispusa ca sa faca parte din lumea mea. Ne injuram birjareste una pe alta pana la lift, apoi ne pufneste rasul. And a new day has starded.
Nici nu vreau sa ma gandesc in ce forma de milioane o sa fiu maine. Macar o sa dorm pana nu mai pot. Macar o sa dorm. Macar sa dorm :| Sa dorm... :D
Haide pa! Nani time! Noapte buna!
Bal... Vama...
Yup yup, a fost si marele bal al bobocilor2007, pentru Facultatea de Limbi Straine si Politehnica din Bucuresti. Aseara.
Nu am participat, m-am rezumat la statutul de spectatoare! Si bine am facut! Nu mi s-a parut mare lucru, dar a mers, in lipsa de altceva ( adica in loc de a intepeni in fata tv-ului, si de a rontai chipsuri in nestire)! Asta referitor la partea organizatorica, si a concursului in sine..pentru ca avand in vedere invitatii..dam in alta poveste! :D
Primul concert a fost Morandi. What can I say? Nebunie generala, tzopaiala, tipe in delir, dansatoare frumoase. Randi parea atat de plictisit pe sub genele-i rimelate... Dar am dansat si eu, cot la cot ( maini, picioare ) cu colegele de grupa, ca deh, mi-era dor de topaiala..
Dupa inca vreo doua trei probe plictisitoare, a urmat si concertul mult asteptat, Vama. Sunt fana, si a fost prima oara cand i-am vazut in concert. Intr-adevar, nu mai aveau nevoie de prezentare, lumea tipa inca dinainte de a apare Tudor pe scena... si cand a aparut... :D
Am cantat cu ei, am tipat efectiv, am privit cu drag cum publicul se exalta, am zambit larg la nenea pozarul care dadea din cap incantat vazandu-ma agitata, si m-am convins ca blogul "bed for love " e pe bune al lor.
Ma gandeam ca o sa indrug aici o gramada de chestii, la cat de fericita eram azi noapte pe vremea asta, referitor la concert, dar mi-am pierdut cuvintele si le-am transformat in amintiri frumoase. Vama Veche, Vama, sau cum o vrea ea sa fie, va ramane intotdeauna o bucatica din sufletul meu! ( cu tot cu tren accelerat Bucuresti-Mangalia, cu mare, scoici, zile de joi si vise sub apa).
* Loving Vama * ... :X
Nu am participat, m-am rezumat la statutul de spectatoare! Si bine am facut! Nu mi s-a parut mare lucru, dar a mers, in lipsa de altceva ( adica in loc de a intepeni in fata tv-ului, si de a rontai chipsuri in nestire)! Asta referitor la partea organizatorica, si a concursului in sine..pentru ca avand in vedere invitatii..dam in alta poveste! :D
Primul concert a fost Morandi. What can I say? Nebunie generala, tzopaiala, tipe in delir, dansatoare frumoase. Randi parea atat de plictisit pe sub genele-i rimelate... Dar am dansat si eu, cot la cot ( maini, picioare ) cu colegele de grupa, ca deh, mi-era dor de topaiala..
Dupa inca vreo doua trei probe plictisitoare, a urmat si concertul mult asteptat, Vama. Sunt fana, si a fost prima oara cand i-am vazut in concert. Intr-adevar, nu mai aveau nevoie de prezentare, lumea tipa inca dinainte de a apare Tudor pe scena... si cand a aparut... :D
Am cantat cu ei, am tipat efectiv, am privit cu drag cum publicul se exalta, am zambit larg la nenea pozarul care dadea din cap incantat vazandu-ma agitata, si m-am convins ca blogul "bed for love " e pe bune al lor.
Ma gandeam ca o sa indrug aici o gramada de chestii, la cat de fericita eram azi noapte pe vremea asta, referitor la concert, dar mi-am pierdut cuvintele si le-am transformat in amintiri frumoase. Vama Veche, Vama, sau cum o vrea ea sa fie, va ramane intotdeauna o bucatica din sufletul meu! ( cu tot cu tren accelerat Bucuresti-Mangalia, cu mare, scoici, zile de joi si vise sub apa).
* Loving Vama * ... :X
Subscribe to:
Posts (Atom)