Spuneam si mai demult, ca sunt innebunita dupa animale si ca mereu am avut cel putin un animalut in preajma. Acum am un caine pechinez si un papagal (cainele de 4 ani, papagalul de 7 ani). Pentru ca imi sunt dragi, i-am rasfatat exagerat, incat acum m-am trezit (si nu e prima oara) in postura in care pur si simplu nu pot sa-mi fac treaba, ca au ei chef de bagare in seama.
Mai devreme aveam ceva treaba la calculator, si eram destul de acaparata de ceea ce faceam, numai ca papagalul meu (fiinta integra, de altfel), avea chef de pupaceala, asa ca si-a asezat posteriorul pufos pe genunchiul meu si a intins ciocu` la pupat. L-am privit de sus, i-am zis (ca si cum ar fi putut sa inteleaga) : "Mai tarziu, Bobby! am treaba acum!". Ca reactie, al meu zburator a inceput sa tipe si sa ma ciupeasca. "Ok, ok, santajistule sentimental, te pup!!!" Asa ca l-am luat la gadilat si pupacit, ca sa scap de o pacoste. Pana la urma, oricat de nervoasa as fi, ma linisteste si ma amuza.
Dar pentru ca eram inca asezata pe scaunul de la birou, si papagalul se bucura de prea multa atentie din partea mea, cainele, care cu cateva minute inainte isi facea siesta ingropat in plapuma, de data asta ma privea fix. "Ok, what`s next?!", am indraznit sa ma intreb. Mai bine nu o mai faceam. Cainele (care de fapt e o ea), gelos nevoie mare, a inceput sa scanceasca. In clipele urmatoare tineam strans la piept javrutza, ciufulindu-i blana, in timp ce pupam papagalul care topaia pe bratul meu.
Realizand comicul situatiei si imaginandu-mi ca cineva m-ar putea vedea in postura asta, am inceput sa rad. Ce teme, ce treburi? Nimic nu se compara cu placerea de a-ti vedea animalele (nebune, de altfel) cum iti mananca timpul. Si totusi, e asa de placut!
Las treaba pe mai tarziu, si asa am fost intrerupta si mi-a pierit tot cheful. I`ll just go to "play dead" in the bed. ZZzzzzz....
No comments:
Post a Comment